Arhive lunare: octombrie 2011

Filă de Jurnal

Publicat pe octombrie 29, 2011 de Ciprian Bojan

Azi mi s-a mai rupt o bucată de suflet. De fapt, nici nu mai știu, era ruptă deja dinainte și abia acum s-a decis să se desprindă, sau nici n-a existat, fiindcă nu mai am suflet și tânjesc mereu după … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză | 6 comentarii

Derizoriu

Publicat pe octombrie 25, 2011 de Ciprian Bojan

Păstrează-mi suflul într-un alt decor, să ştiu că totul piere că totu-i muritor şi fără mângâiere doar cu amară fiere să-mi scrie peste dor şi să mă uit cum piere un vis nemuritor. Orb de-aş fi fost n-aş fi înălţat … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 7 comentarii

Recital prostesc

Publicat pe octombrie 24, 2011 de Ciprian Bojan

Erau doar cuvinte, un soi de recital prostesc ținut către sine, fiindcă grăiam spre pustiu căutând să mângâi curcubeul ce doar în vis știa să se arate… Nu colindam printre expresii fiindcă toate cuvintele țâșneau dureros nelăsându-se pradă sfielii apoi … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Doar…

Publicat pe octombrie 23, 2011 de Ciprian Bojan

Neexistând doar visele mă bântuie, căci visurile vreau să mi le ucid să pot sfârși îngenuncheat, încătușat, împovărat, îndestulat, doar de mine însumi și cu mine însumi, pe-un țărm pe unde doar tăcerea devine răspunsul la toate! Nu vreau să … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Dintre vise

Publicat pe octombrie 23, 2011 de Ciprian Bojan

Te culeg dintre vise, dinspre care încerc să alerg peste pagini nescrise cu zbuciumu-mi povară merg. Sunt slove lăsate, pe-o margine din lumea ta, sunt strigăte-n noapte și-i neputința de-a uita. Mă duc, fără țintă mi-s pașii prin lumea-mi pustie, … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

Latent

Publicat pe octombrie 22, 2011 de Ciprian Bojan

Ofrande, trecutelor dimineți, le dau zvârcolirile mele strigăte mute și lacrimi seci… Nici liniștea nu mai știe drumul. Epilog latent…

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Nici măcar ploaia

Publicat pe octombrie 21, 2011 de Ciprian Bojan

Căderi meteorice, peste arderi mocnite, ascult sunetele ce trebuia să vestească liniștea. Colind încă pantele dureroase de pe care cad invariabil. Mai scrutez orizontul doar pentru a-l certa că mi se înfățișează! Unde sunt vestitorii tihnei? Strigătul și durerea zac … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Nerostiri

Publicat pe octombrie 19, 2011 de Ciprian Bojan

Mereu amânatul moment va veni, totuși! Înfrigurarea poate să pună stăpânire pe simțuri, căci vor fi răsplătite din plin, primindu-și răsplata supremă! Atunci nu va mai conta nimic! Totul va deveni ancoră-n trecut, fiindcă ziua de mâine nici nu va … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC, Un soi de proză | Lasă un comentariu

Tresăriri

Publicat pe octombrie 18, 2011 de Ciprian Bojan

Pustiul gând mă aleargă, amare îmi devin nopție, devin furtună la fiece cuvânt… Doar mormântul știe să aștepte răbdător și între cuiburi zidite din slove țâșnesc încă șoapte nedeslușite! Mai cad, peste file nescrise, se-adună norii și tac! Tresăriri dureroase … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Amurguri ninse

Publicat pe octombrie 16, 2011 de Ciprian Bojan

Doar priviri, în nopți albe învestmântate, dor nestins și rană. Întotdeauna un suflet sfârtecat va ști să sloboadă doar strigăte! Alerg, sau e deja amurg? Nici visul nu-mi mai știe numele! Treceam peste amurguri ninse cu doruri nestinse printre lacrimi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Pe aripa nopții

Publicat pe octombrie 14, 2011 de Ciprian Bojan

Adorm, pe aripa nopții, reci fiori îmi brăzdează cugetul. Aud, doar bătăile ceasornicului, care nu știe să vestească nimic concret. Alerg, doar în vis, să mai culeg taine, ce se prefac în pulbere ce se pierde-n vânt. Nu mi-a rămas … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Pietre de hotar

Publicat pe octombrie 14, 2011 de Ciprian Bojan

Câte pietre de hotar va trebui să depășim, ca să putem ajunge acolo? Am obosit…

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

În noapte

Publicat pe octombrie 12, 2011 de Ciprian Bojan

Și stau încins în noaptea, în care mă voi pierde, să-mi port singurătatea pe drum, făr’ a mai crede, Devin din nou o umbră, doar o trăire rece, o zămislire sumbră a clipei care trece! Când mai cutreier gânduri, ce … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Veșted II

Publicat pe octombrie 10, 2011 de Ciprian Bojan

Așterne-mă veșted în abisuri ce plâng, cu glasul ce nu va răzbi hotare nicicând Și nopți să mă-nghită rece, flămând, Să-mi pară că mâine nu e curând Descântă-mă negru în margini de nor, purtat aiurea-ntr-un timp roditor, ecou de tăcere … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Iar toamnă

Publicat pe octombrie 7, 2011 de Ciprian Bojan

Ai venit iar, toamnă, cu miresme dulci-amare, de fructe coapte și de frunze moarte. Ai venit iar, toamnă, trecându-ți norii cenușii peste priviri flămânde să vadă albastre unde. Ai venit iar, toamnă, îmbrăcată-n culorile tale, cernându-ți clipele astrale ca pe … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 12 comentarii

Paşi spre furtună

Publicat pe octombrie 5, 2011 de Ciprian Bojan

Începuturi, mereu îmbrățişate cu sfârşitul, timp de uitare şi trup. Paşi spre furtună.

Publicat în NIMIC | Etichetat | 1 comentariu

Rânduri

Publicat pe octombrie 3, 2011 de Ciprian Bojan

La margine de verde crud, colindam noapte, printre şoapte, tot mai aproape. Scriam în eter, de dor de albastru, gănd măiastru, zăcându-ţi sihastru. Cu inimă zdrobită, răsăream lună nouă, zbor de rouă, de lacrimi mă plouă. Ceruri pustii, semne în … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Etichetat | Lasă un comentariu