Arhive lunare: februarie 2011

Şi du-te!

Mai lasă-mi şoaptele să curgă, precum un râu, străjuit de aripi, care dau tonul zidirilor de gând. Mai lasă-mi cerul să crească, aşa precum îl doream, limpede, străjuit de nopţi ce mă aşteaptă reci, printre vise ceţoase. Mai lasă-mi pocalele, … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii

Semne de adevăr

Gonind, prin despicătura versului, îmi vei vedea doar umbra, iar privirea mea se va aşeza, cuminte, peste umăr de ceaţă, venit din crâmpei, de vis nocturn. Piatră de hotar îmi vor fi nourii ce-mi vor deveni repere şi gânduri gemene, … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Sfârşitul unei paranteze

Autorul scrise furibund textul care aştepta să fie trimis, iar acum citea flămând fiecare cuvânt, de parcă voia să îl mai mângâie o dată, pentru ca nici un cuvânt, niciun sunet dintre cele scrise să nu-i fie străin. Atât de … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză | 27 comentarii

Visuri de aramă

Şi dacă-mi treci prin visuri de aramă, mai lasă veacu-n stele să se culce, iar clipele-ţi nebune, fă-le să adoarmă, la margine de vis, în vraja lui cea dulce. Şi dacă treci hotare şi mi te-aşezi în gânduri, prin vechi … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Îngeri tăcuţi

Printre fragede vise, locuiesc îngerii, ce caută-n noi tăcuţi, ecouri. Fugim, auzim doar strigătul, pe care-l înălţăm, de parc-ar fi singura taină a vieţii. Noapte, sosite zvârcoliri, ale spiritului încătuşat, ieşiri din ziduri, ce stau nemişcate, în calea unor gânduri, … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | 5 comentarii

Sentinţă şi rug

Printre cuvintele cântate, parcă mai era loc de un amurg, presărat printre sensurile, ce se dădeau de-a dura, la marginea universurilor, ce se priveau încruntat, de parc-ar fi urmat explozia. Dar mi-ai coborât acel mâine imposibil, într-un nicicând neforţat, de … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Semne de punctuaţie

Nu-i nimic mai adevărat, ca scurgerea pe care-o simt în mine, drum spre abis, sau zbor spre înalt, descătuşare a spiritului, prin el însuşi. Rugă de mi-ai fi, n-aş găsi cuvintele, să te pot invoca! Comori neştiute, prin însăşi perceptibilitatea … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 9 comentarii