Arhive lunare: februarie 2011

Şi du-te!

Publicat pe februarie 28, 2011 de Ciprian Bojan

Mai lasă-mi şoaptele să curgă, precum un râu, străjuit de aripi, care dau tonul zidirilor de gând. Mai lasă-mi cerul să crească, aşa precum îl doream, limpede, străjuit de nopţi ce mă aşteaptă reci, printre vise ceţoase. Mai lasă-mi pocalele, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii

Semne de adevăr

Publicat pe februarie 27, 2011 de Ciprian Bojan

Gonind, prin despicătura versului, îmi vei vedea doar umbra, iar privirea mea se va aşeza, cuminte, peste umăr de ceaţă, venit din crâmpei, de vis nocturn. Piatră de hotar îmi vor fi nourii ce-mi vor deveni repere şi gânduri gemene, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Sfârşitul unei paranteze

Publicat pe februarie 26, 2011 de Ciprian Bojan

Autorul scrise furibund textul care aştepta să fie trimis, iar acum citea flămând fiecare cuvânt, de parcă voia să îl mai mângâie o dată, pentru ca nici un cuvânt, niciun sunet dintre cele scrise să nu-i fie străin. Atât de … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză | 27 comentarii

Visuri de aramă

Publicat pe februarie 24, 2011 de Ciprian Bojan

Şi dacă-mi treci prin visuri de aramă, mai lasă veacu-n stele să se culce, iar clipele-ţi nebune, fă-le să adoarmă, la margine de vis, în vraja lui cea dulce. Şi dacă treci hotare şi mi te-aşezi în gânduri, prin vechi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Îngeri tăcuţi

Publicat pe februarie 22, 2011 de Ciprian Bojan

Printre fragede vise, locuiesc îngerii, ce caută-n noi tăcuţi, ecouri. Fugim, auzim doar strigătul, pe care-l înălţăm, de parc-ar fi singura taină a vieţii. Noapte, sosite zvârcoliri, ale spiritului încătuşat, ieşiri din ziduri, ce stau nemişcate, în calea unor gânduri, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 5 comentarii

Sentinţă şi rug

Publicat pe februarie 21, 2011 de Ciprian Bojan

Printre cuvintele cântate, parcă mai era loc de un amurg, presărat printre sensurile, ce se dădeau de-a dura, la marginea universurilor, ce se priveau încruntat, de parc-ar fi urmat explozia. Dar mi-ai coborât acel mâine imposibil, într-un nicicând neforţat, de … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Semne de punctuaţie

Publicat pe februarie 20, 2011 de Ciprian Bojan

Nu-i nimic mai adevărat, ca scurgerea pe care-o simt în mine, drum spre abis, sau zbor spre înalt, descătuşare a spiritului, prin el însuşi. Rugă de mi-ai fi, n-aş găsi cuvintele, să te pot invoca! Comori neştiute, prin însăşi perceptibilitatea … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 9 comentarii

Respiraţie

Publicat pe februarie 19, 2011 de Ciprian Bojan

Mai avem timp de o respiraţie, printre cuvintele presărate, cu atâtea sensuri stinghere, devenite, parcă, forme de relief, ce răsar din gânduri risipite hoinar, din lipsa unei destinaţii prescrise. Acolo, printre şoapte, stă plângând un înger, asfixiat din pricina, unor … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 11 comentarii

Tablou

Publicat pe februarie 17, 2011 de Ciprian Bojan

Ai să te scalzi în lumiă, căutându-ţi porţi spre cer, deschise căi al spiritului, mânate spre acel „ceva”, compus din culorile tale, sau, pe care, îl vei îmbrăca, obligatoriu, în acele culori! Şi astfel, tabloul terminat, poate să înceapă dansul! … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 12 comentarii

Baladă (II)

Publicat pe februarie 14, 2011 de Ciprian Bojan

Printre bucăţi de cer, coloane de lumină, visuri şi stropi de gând, cristale de cuvânt… Aripi ce trec spre ieri, printre-nfloriri de stele, îmi amintesc de clipa, ce ştiu să o ascult… Da, nu e nimic atât de cald, nici … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 12 comentarii

Balada celei ce vei (putea) fi

Publicat pe februarie 13, 2011 de Ciprian Bojan

Ascult şi adierile şi foşnetele, recompuse în refren nepământean… Culeg culorile şi sparg contururile, spre a deveni tablou celest… Mângâi formele de gând, pe care le doresc întrupări ale visului, zămislire, de gând crescut din lumină albă, am strâns cuvinte, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 9 comentarii

Frânturi

Publicat pe februarie 12, 2011 de Ciprian Bojan

Doar un crâmpei, doar o speranţă, privire ridicată, lumină albă, pe creştetul serii, simţire terestră, şoaptă străină şi cad! Ai devenit refren şi te transformi în armă, eşti oază şi blestem, printre făclii străine, cobori din cerul tău, găsindu-te mai … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 21 comentarii

Derivă

Publicat pe februarie 11, 2011 de Ciprian Bojan

Gânduri ucise, negură şi sânge, aţi devenit motivul, unui trecut cenuşiu; revendicare oarbă a clipelor veştede, udate cu lacrimi, nedorite. Descântec al nopţii albastre, ai devenit fundamentul unui azi inoportun; chemare în van, răsărită terestru, dintre şoaptele stinse, uitate. Orizontul, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Căutări

Publicat pe februarie 10, 2011 de Ciprian Bojan

Pulsând, îmi caut mersul, destin ce parcă, n-a ştiut să zburde. Mă frâng! Îmi cresc clipe, printre răni, opresc strigăte, printre aripi, reclădesc ore, ce dor, redevin umbră, ascunse rostiri, pe drumul ce duce, mereu spre abis. Rotiri ale cugetului, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

De ce îmi pasă?

Publicat pe februarie 10, 2011 de Ciprian Bojan

Şoaptă, ai murit destul, ruine şi scrum lasând în urmă, lacrimi certate, curgând râu, cui îi mai pasă? Suntem himere! Cântec, nu mai ai ritm, ai devenit zgomot de fond, te duci spre pustiu, ţărm părăsit, cui îi mai pasă? … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 20 comentarii

Scrisori din Infern

Publicat pe februarie 9, 2011 de Ciprian Bojan

Cuvinte orbecăind printre sensuri, descântece stângace, ale unor amintiri ce-şi zac una alteia, cu mânie pulsândă. Amurgul, presărat cu respiraţii, care se răstoarnă efemer, pe pagini nescrise, dar cu miros de linişte, nefirească. Zborul, urmează calea, care răsare, din adulmecări … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Izbăvirea de noi înşine

Publicat pe februarie 8, 2011 de Ciprian Bojan

Tumultul, născând alte semne de-ntrebare, a devenit platoşă, de parcă doar acesta ar putea fi izbăvirea de noi înşine. Semnele de nelinişte, deveneau inutile, coborând spre noi, precum o flacără, adevărat indiciu, al zbuciumului ce ne mistuia, pe marginile pustii … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii

Sensuri

Publicat pe februarie 7, 2011 de Ciprian Bojan

Sensuri clare pătrundeau prin perdeaua, ce dădea senzaţia de opacitate. Se roteau şoaptele în spirală, devenind sens obligatoriu spre ceasul care producea palpitaţii. Era seară. Dintre liniile unui contur discret, începeau mişcările, unui dans furibund, început cu ochii închişi şi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Adevăr şi destin

Publicat pe februarie 6, 2011 de Ciprian Bojan

Mă cuibărisem adânc în sinea mea, cerându-mi doar visurile diurne, deformări ale realităţii, pe care o ştiam ascunsă-n mine. Credeam într-un singur adevăr ce era şi destin: trupul meu nu e decât o bucată de carne ce evoluează implacabil spre … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 13 comentarii

Fără început

Publicat pe februarie 5, 2011 de Ciprian Bojan

Pagina cărţii vieţii mele, pare fără început, fără punct culminant, doar epilogul, care îmi cere mereu, socoteală, pentru ceea ce, am lăsat în urmă. Citesc cu atenţie, eticheta pe care scrie, despre cum trebuie să trăiesc. Şi totuşi, nu-i ca … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii