Arhive lunare: noiembrie 2012

Tu știi!

Publicat pe noiembrie 26, 2012 de Ciprian Bojan

Să te îmbrățișez cu încă o epocă, străină încă de ieri seară… Să te strig fără de glas dar cu zbucium atotstăpânitor. Să-ți descânt un dor terestru plecat hai-hui, printre file încremenite. Să-ți ridic un colț de văl argintiu din … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Ceruri

Publicat pe noiembrie 24, 2012 de Ciprian Bojan

Te cântăresc pe-un pas nebun și-ți șterg un cântec adormit, privirea ți-o adorm nocturn și râd la ceruri, ostenit… Sădesc, pe ceruri fremătânde, amurguri cu miros de vis mai caut stelele flămânde ce mă-nsoțesc înspre abis. Tu-n lumea ta, îți … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Rezultantă

Publicat pe noiembrie 19, 2012 de Ciprian Bojan

Timpul și spațiul, două variabile, ce tind mereu spre infinit, care au drept rezultantă, o linie mediană care mă divide între ceea ce sunt și ceea ce vreau… Acum înțelegi?

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

Mi-e teamă

Publicat pe noiembrie 16, 2012 de Ciprian Bojan

Cel mai teamă mi-este, nu că nu mă vei înțelege (cu asta m-am obișnuit, oarecum chiar dacă lupt din răsputeri cu această stare de fapt…) ci cu faptul, că dacă într-o zi vei înțelege, te vei simți oarecum vinovată că … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Răspuns (unor suflete târzii)

Publicat pe noiembrie 14, 2012 de Ciprian Bojan

A nu spune, cred, e o vină mai mare, decât aceea de a spune iar cineva să se îndoiască de ceea ce spunem noi… A te preface că nu înțelegi, e o vină mai mare decât aceea de a face … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Existențial

Publicat pe noiembrie 11, 2012 de Ciprian Bojan

Între, existență, coexistență, inexistență și nonexistență le-am ales pe toate sau, de fapt, toate mi-au fost date. Așadar, m-ai renăscut chiar în ceasul în care credeam că am ales să cred că am devenit doar corectură existențială, fiindcă acum eu … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Semnificații

Publicat pe noiembrie 10, 2012 de Ciprian Bojan

Am evoluat, (în sensul că m-am transformat, nu că am devenit mai bun, ci, pur și simplu, altceva) de la o dragoste totemică la una umană, fiindcă am obosit să iubesc stereotipuri și m-am apucat, odată cu tine, să iubesc … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Ne- rostire

Publicat pe noiembrie 9, 2012 de Ciprian Bojan

Sunt drum rezidual, sentiment desuet, nonsens permanent??? Ard!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Povară

Publicat pe noiembrie 8, 2012 de Ciprian Bojan

Să uit ceva, vreodată? Doamne, cât aș vrea, să mă trezesc într-o bună zi, că nu mai știu cine, ce și de ce exist… Uneori amintirea e o povară, tu ești Soarele meu, eu umbra ta… Să nu mă ierți!!!…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Constatări

Publicat pe noiembrie 6, 2012 de Ciprian Bojan

Cu precizarea că, totul începe cu ”poate”, am constatat că se sfârșește cu ”NU” Am constatat, că e mai important ca semenii noștri să nu știe (ceea ce n-am vrea noi să știe), iar noi să trăim cu frica în … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Contur

Publicat pe noiembrie 5, 2012 de Ciprian Bojan

Poate în șoapte, ți se vor arcui simțurile, într-atât de mult, încât ceea ce vrei să prindă contur. Dar dacă timpul, mai adoarme o rană și apoi mersul, o adâncește și mai tare. Uitarea e doar pentru cei ce nu … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Veșmânt

Publicat pe noiembrie 3, 2012 de Ciprian Bojan

Și pentru că, nu merg altundeva mi-am îmbrăcat sufletul cu tine și te port fără de hotar spre abisul meu spre nimicul ce-l răsar arid, dar cu glas răstit spre îngerii ce sar în geam să-mi vestească răsăritul printre apusuri … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 4 comentarii

Autumnal

Publicat pe noiembrie 1, 2012 de Ciprian Bojan

Începe să-mi adie, iar versul autumnal, răzbind ștrengar și rece prin ploile bătrâne, îmi cresc adânc în suflet nebunul semn astral și alte semne oarbe spre mine-ncep să mâne. Tresar la vechi luciri, clădesc speranțe noi, ascult un aspru cântec, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii