Arhive pe categorii: Un soi de proză

Dansul picăturilor de ploaie

Cenușiu. Totul s-a îmbrăcat într-o pojghiță de apă, pornită să se așeze meteoric peste tot ceea ce va întâlni în cale. Nimic nu scapă de sărutarea udă și rece a ploii, nici gândurile noastre, nici sufletele, nici visurile… Spectacolul pare … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Variațiuni pe aceeași temă spartă

Mă scăldam în propria-mi poveste, căreia îi țeseam ițele ce tindeau să devină întrepătrunderi tăioase ale propriilor mele zbateri cotidiene și permanente, parcă negăsindu-și timpul și locul de manifestare în a duce spre ceva-ul care trebuia să fie, acolo, undeva. … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Vine Crăciunul!

Vine Crăciunul! Un zvon se aude în fiecare glas omenesc, se vede pe fiecare chip, dar mai ales pe zâmbetul copiilor și se simte, parcă, în fiecare respirație. Vine Crăciunul! Parcă brazii sunt mai verzi și zăpada simțită aievea sau … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Călătorie

Spre mâine, inevitabil și implacabil totul curge spre mâine. Aromele de ieri ne vor însoți, fără-ndoială, dar iată că toate acestea se vor transforma în imbold pentru a merge mai departe… Cât de departe? mă întrebase ecoul. N-am știut să- … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii

Filă de Jurnal

Azi mi s-a mai rupt o bucată de suflet. De fapt, nici nu mai știu, era ruptă deja dinainte și abia acum s-a decis să se desprindă, sau nici n-a existat, fiindcă nu mai am suflet și tânjesc mereu după … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză | 6 comentarii

Nerostiri

Mereu amânatul moment va veni, totuși! Înfrigurarea poate să pună stăpânire pe simțuri, căci vor fi răsplătite din plin, primindu-și răsplata supremă! Atunci nu va mai conta nimic! Totul va deveni ancoră-n trecut, fiindcă ziua de mâine nici nu va … Continuă lectura

Publicat în NIMIC, Un soi de proză | Lasă un comentariu

Tabloul sinelui

În căutarea acelei stări, în dorința de a simți acea trăire, în așteptarea acelei clipe, pornise la drum, convins că toate acelea existau… A căzut și, încercând să se ridice, și-adat seama de nimicnicia pe care o purta tot zbuciumul … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză | 4 comentarii

Alerg

Alerg, printre străine șoapte alerg, spre țărmuri neumblate alerg, hotarele-s străine se prăbușesc în mine eu, rece, merg…. Alerg și mistui nori de ceață alerg, ca într-o dimineață, alerg, trăirile-s uitate ca într-un cer de noapte ce vreau să-l șterg … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 5 comentarii

Nonsensuri

Literele se încăpățânau să stea legate unele de altele, formând astfel cuvine a căror rostire îi părea familiară, dar a căror înțeles îi devenea tot mai străin. Nici alăturarea cuvintelor în propoziții și fraze nu-i mai era pe plac. Totul … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Îngerul ucis cu pietre

Călătoream, ca de obicei, înspre mine însumi. Mă căutam febril în tot ceea ce înseamnă viaţă, culori, văzduh sau abis. Încercam, în acelaşi timp, să fug de acest eu, care îl port ca pe un blestem, să mă transform în … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Adevărul e-n moarte clinică

Încercam să-mi scutur gândurile din spinare, mai ales cele apăsătoare, căci pe cele frumoase nu ştiu cum să le alung, de vreme ce n-am ştiut prea des cum se termină. Şi-atunci mi s-au trezit întrebările. Pe şaua unui vis colinda … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 6 comentarii

Negru de scrum

Mereu povestea, în care apar negreşit un EL şi o EA. Două lumi ce parcă devin un descântec… Uneori în poveste apare doar EL sau doar EA. Dar chiar şi atunci, parcă, printre rânduri stau la pândă un EL sau … Continuă lectura

Publicat în NIMIC, Un soi de proză | 2 comentarii

Căutătorul miracolului

Trăise în viaţa lui suficiente experienţe, care să-l determine să renunţe la a mai crede în miracole. I se împietrise inima şi îşi spuse că n-are nici un rost să mai spere, sau să aştepte ceva bun de la viaţă… … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | Etichetat , , , , | 4 comentarii

Sfârşitul unei paranteze

Autorul scrise furibund textul care aştepta să fie trimis, iar acum citea flămând fiecare cuvânt, de parcă voia să îl mai mângâie o dată, pentru ca nici un cuvânt, niciun sunet dintre cele scrise să nu-i fie străin. Atât de … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză | 27 comentarii

Adevăr şi destin

Mă cuibărisem adânc în sinea mea, cerându-mi doar visurile diurne, deformări ale realităţii, pe care o ştiam ascunsă-n mine. Credeam într-un singur adevăr ce era şi destin: trupul meu nu e decât o bucată de carne ce evoluează implacabil spre … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 13 comentarii

Prin împărăţia nimănui

Acolo, în acea împărăţie se spune că nimic nu este imposibil, că există doar fericire, bucurie, iar speranţele devin realitate. Acolo ne-am întâlnit noi prima oară… În acea împărăţie gândurile nu mor, ci devin viaţă, lumină şi adevăr. Acolo ne-am … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză | 6 comentarii

Fereastra

Zidul stătea să se prăbuşască. Mai erau ici şi colo cărămizi ce se ţineau cu încăpăţânare unele de altele, nelăsând astfel edificiul să se surpe… Fundaţia avea fisuri serioase, părea că solul în care a fost construită nu era foarte … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | Etichetat | 3 comentarii

Prin lumea caldă a sufletului-rază

Gând şoptit Luminiţei Îmi era cenuşiu, iar pe orizontul meu stăteau ameninţător săbiile ce mă străpungeau prin cuget, despicând semnele de viaţă ce mai existau în mine. Îmi eram durere, mă renegam! Păşind instinctiv către lumi şi clipe cărora nu … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 19 comentarii

Gândul pur al sufletului-mantie

Gând şoptit Aghatei Îmi răsăream dimineţi cenuşii peste răni ce nu voiau să asculte de normalităţi aruncate peste ochii lumii. Îmi muream, mă ascundeam în mine! Reperele dispăreau fără să ştiu unde să le mai caut. Totul devenise amestec confuz … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 20 comentarii

Locuitorii tainici ai sufletelor-linişte

Gând şoptit Cameliei Zburau priviri spre orizonturi semeţe. Acolo se întâlneau şi îşi dădeau timp de odihnă gândurile albastre ale sufletelor rănite. Îşi vorbeau în linişti stinghere, cu ridicări şi coborâri repetate de ochi. Se mângâiau. Polii opuşi ai fiecărei … Continuă lectura

Publicat în Un soi de proză | 6 comentarii