-
Articole recente
Blogroll
- Aidoma Aidoma
- Bianca Blogul Biancăi Rus
- Camelia Status Camelia
- Ciprian Bâtea Blogul lui Ciprian Bâtea
- Cogito Blogul lui Cătălin Ionete
- Corundanii Corundul prin ochii corundanilor, pe Facebook
- Dagatha Blog D’Aghata
- Daniela Toader Blogul Danielei Toader
- Lavinia Buză fostă Bojan Blogul Laviniei
- Lumy Un alt blog…
- Satmareanca Blogul Crinei Dunca
- Support Forum
- Tot eu Blogu’ Meu
- Valentina Un strop de linişte…
Arhive
- februarie 2021
- octombrie 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- decembrie 2018
- octombrie 2018
- mai 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- iulie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iulie 2016
- aprilie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
Categorii
martie 2023 L M M J V S D 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
Arhive pe categorii: Un soi de proză
Dansul picăturilor de ploaie
Cenușiu. Totul s-a îmbrăcat într-o pojghiță de apă, pornită să se așeze meteoric peste tot ceea ce va întâlni în cale. Nimic nu scapă de sărutarea udă și rece a ploii, nici gândurile noastre, nici sufletele, nici visurile… Spectacolul pare … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
3 comentarii
Variațiuni pe aceeași temă spartă
Mă scăldam în propria-mi poveste, căreia îi țeseam ițele ce tindeau să devină întrepătrunderi tăioase ale propriilor mele zbateri cotidiene și permanente, parcă negăsindu-și timpul și locul de manifestare în a duce spre ceva-ul care trebuia să fie, acolo, undeva. … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
4 comentarii
Vine Crăciunul!
Vine Crăciunul! Un zvon se aude în fiecare glas omenesc, se vede pe fiecare chip, dar mai ales pe zâmbetul copiilor și se simte, parcă, în fiecare respirație. Vine Crăciunul! Parcă brazii sunt mai verzi și zăpada simțită aievea sau … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
4 comentarii
Călătorie
Spre mâine, inevitabil și implacabil totul curge spre mâine. Aromele de ieri ne vor însoți, fără-ndoială, dar iată că toate acestea se vor transforma în imbold pentru a merge mai departe… Cât de departe? mă întrebase ecoul. N-am știut să- … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
8 comentarii
Filă de Jurnal
Azi mi s-a mai rupt o bucată de suflet. De fapt, nici nu mai știu, era ruptă deja dinainte și abia acum s-a decis să se desprindă, sau nici n-a existat, fiindcă nu mai am suflet și tânjesc mereu după … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză
6 comentarii
Nerostiri
Mereu amânatul moment va veni, totuși! Înfrigurarea poate să pună stăpânire pe simțuri, căci vor fi răsplătite din plin, primindu-și răsplata supremă! Atunci nu va mai conta nimic! Totul va deveni ancoră-n trecut, fiindcă ziua de mâine nici nu va … Continuă lectura
Publicat în NIMIC, Un soi de proză
Lasă un comentariu
Tabloul sinelui
În căutarea acelei stări, în dorința de a simți acea trăire, în așteptarea acelei clipe, pornise la drum, convins că toate acelea existau… A căzut și, încercând să se ridice, și-adat seama de nimicnicia pe care o purta tot zbuciumul … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză
4 comentarii
Alerg
Alerg, printre străine șoapte alerg, spre țărmuri neumblate alerg, hotarele-s străine se prăbușesc în mine eu, rece, merg…. Alerg și mistui nori de ceață alerg, ca într-o dimineață, alerg, trăirile-s uitate ca într-un cer de noapte ce vreau să-l șterg … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
5 comentarii
Nonsensuri
Literele se încăpățânau să stea legate unele de altele, formând astfel cuvine a căror rostire îi părea familiară, dar a căror înțeles îi devenea tot mai străin. Nici alăturarea cuvintelor în propoziții și fraze nu-i mai era pe plac. Totul … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
2 comentarii
Îngerul ucis cu pietre
Călătoream, ca de obicei, înspre mine însumi. Mă căutam febril în tot ceea ce înseamnă viaţă, culori, văzduh sau abis. Încercam, în acelaşi timp, să fug de acest eu, care îl port ca pe un blestem, să mă transform în … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
4 comentarii
Adevărul e-n moarte clinică
Încercam să-mi scutur gândurile din spinare, mai ales cele apăsătoare, căci pe cele frumoase nu ştiu cum să le alung, de vreme ce n-am ştiut prea des cum se termină. Şi-atunci mi s-au trezit întrebările. Pe şaua unui vis colinda … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
6 comentarii
Negru de scrum
Mereu povestea, în care apar negreşit un EL şi o EA. Două lumi ce parcă devin un descântec… Uneori în poveste apare doar EL sau doar EA. Dar chiar şi atunci, parcă, printre rânduri stau la pândă un EL sau … Continuă lectura
Publicat în NIMIC, Un soi de proză
2 comentarii
Căutătorul miracolului
Trăise în viaţa lui suficiente experienţe, care să-l determine să renunţe la a mai crede în miracole. I se împietrise inima şi îşi spuse că n-are nici un rost să mai spere, sau să aştepte ceva bun de la viaţă… … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
Etichetat înstrăinare, cunoaştere, miracole, singurătate, speranţă
4 comentarii
Sfârşitul unei paranteze
Autorul scrise furibund textul care aştepta să fie trimis, iar acum citea flămând fiecare cuvânt, de parcă voia să îl mai mângâie o dată, pentru ca nici un cuvânt, niciun sunet dintre cele scrise să nu-i fie străin. Atât de … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză
27 comentarii
Adevăr şi destin
Mă cuibărisem adânc în sinea mea, cerându-mi doar visurile diurne, deformări ale realităţii, pe care o ştiam ascunsă-n mine. Credeam într-un singur adevăr ce era şi destin: trupul meu nu e decât o bucată de carne ce evoluează implacabil spre … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
13 comentarii
Prin împărăţia nimănui
Acolo, în acea împărăţie se spune că nimic nu este imposibil, că există doar fericire, bucurie, iar speranţele devin realitate. Acolo ne-am întâlnit noi prima oară… În acea împărăţie gândurile nu mor, ci devin viaţă, lumină şi adevăr. Acolo ne-am … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză
6 comentarii
Fereastra
Zidul stătea să se prăbuşască. Mai erau ici şi colo cărămizi ce se ţineau cu încăpăţânare unele de altele, nelăsând astfel edificiul să se surpe… Fundaţia avea fisuri serioase, părea că solul în care a fost construită nu era foarte … Continuă lectura
Prin lumea caldă a sufletului-rază
Gând şoptit Luminiţei Îmi era cenuşiu, iar pe orizontul meu stăteau ameninţător săbiile ce mă străpungeau prin cuget, despicând semnele de viaţă ce mai existau în mine. Îmi eram durere, mă renegam! Păşind instinctiv către lumi şi clipe cărora nu … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
19 comentarii
Gândul pur al sufletului-mantie
Gând şoptit Aghatei Îmi răsăream dimineţi cenuşii peste răni ce nu voiau să asculte de normalităţi aruncate peste ochii lumii. Îmi muream, mă ascundeam în mine! Reperele dispăreau fără să ştiu unde să le mai caut. Totul devenise amestec confuz … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu
20 comentarii
Locuitorii tainici ai sufletelor-linişte
Gând şoptit Cameliei Zburau priviri spre orizonturi semeţe. Acolo se întâlneau şi îşi dădeau timp de odihnă gândurile albastre ale sufletelor rănite. Îşi vorbeau în linişti stinghere, cu ridicări şi coborâri repetate de ochi. Se mângâiau. Polii opuşi ai fiecărei … Continuă lectura
Publicat în Un soi de proză
6 comentarii