Dansul picăturilor de ploaie

Cenușiu. Totul s-a îmbrăcat într-o pojghiță de apă, pornită să se așeze meteoric peste tot ceea ce va întâlni în cale. Nimic nu scapă de sărutarea udă și rece a ploii, nici gândurile noastre, nici sufletele, nici visurile…

Spectacolul pare inert, iar ființele și lucrurile aflate în mișcare sunt parcă fantome, împinse înainte de motive și de forțe misterioase, supraomenești… Orizonturile scăldate în spuma norilor, ne fac să căutăm instinctiv, strălucirea Soarelui sau a altor astre. Rămânem însă să ne scăldăm în cețuri semiopace, pentru că deși nu vedem prea departe, reușim să străbatem distanțele cu ochii minții și clădim astfel imagini și realități izvorâte din sufletele noastre.

Privim la tot ceea ce se află în jurul nostru, fără să realizăm că totul este un miracol, un miracol pe care îl primim fără să-l cerem și fără să fim capabili să-l răsplătim cu nimic

Mă opresc o clipă, la auzul unui sunet ce pare o chemare… Privesc, mai întâi fără să observ… E doar dansul picăturilor de ploaie, un tumult de mici universuri ce se destramă și se recompun pentru a creea și a întreține un univers mai mare și mai minunat: viața

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Dansul picăturilor de ploaie

  1. ellyweiss zice:

    Cata dreptate ai! Trecem pe langa miracole mai mici sau mai mari care se petrec chiar langa noi, atat de obisnuiti cu ele (credem noi) incat nici macar nu le mai vedem frumusetea.
    Asa mi s-a intamplat mie cu ploaia. Ieri seara am reevaluat-o. Desi am ajuns acasa uda pana aproape de genunchi, nu mi-a pasat. Reusisem sa fac niste fotografii deosebite si eram multumita. Descoperisem ca flori, copaci, intreaga strada erau mai frumoase privite printre dansul picaturilor de ploaie 🙂
    Frumos ai scris si daca ceea ce ai scris e inspirat de seria mea de fotografii cu ploaia parca e si mai frumos 😉 🙂

  2. Camelia zice:

    O, nici nu gândeşti cât de departe putem privi în noi, dacă ştim cum să o facem şi să nu ne refuzăm, neputincioşi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s