Arhive lunare: Februarie 2012

Nedeslușite

Ce-nseamnă clipa senină într-o viață? Ce-nseamnă vântul pe marea de cristal? De vise nerostite să fugi spre dimineață trăirilor să dai un sens monumental. Ce-nseamnă cântecul străin înfiripat din șoapte purtat în versuri limpezi, zidiri de gânduri pure? Ce-nseamnă timpul … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Aberații

Încercam să-ți vorbesc, folosind aberații semantice fiindcă orice cuvânt devine parcă un nonsens, de vreme ce nici măcar timbrul vocii nu poate fi un argument favorabil sentimentelor sau presentimentelor pe care încerc să ți le spun… Încercam să te caut … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | 3 comentarii

Știu…

Mă biciuiește neliniștea trează răsărită de dincolo de marginea chenarului ce ferecase norul de sensuri perfide pe care le răsfirasem printre rostiri și scrâșnete mute. Scrijeleam o stea căreia i-am închis raza între două bătăi de inimă. Din somnul rece … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Oaze

Respir spre nori sihaștri cu dor de-alint nebun te scriu în zori albaștri și șoapte îți adun. Pe-o margine de drum zac doruri desfrunzite le voi culege acum să ți le pot trimite Am să scrutez un vis să-l pot … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Predicție

Am să te caut astăzi tremurând, pe sub stindardul tristelor tăceri, să nu-ți aud iar slovele plângând, în visul nemilos și mut de ieri Se-anunță mii de doruri fără umbră, miracole clădite-n ploi de stele din zboruri reci veni-va noaptea … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Certitudine

Am să tac, poate preț de-o respirație, dar în timpul acela, am să-mi rostogolesc toate gândurile albastre pe marginea tărâmului ce zace pe de-a-ntregul în sufletul acesta, sărac în altceva, căci nu știe decât, a invoca, a vrea, a striga, … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Confesiune

Din zborul unei raze născută clipă austeră, poate tăcerea să despice sau poate s-o adâncească. Neliniștea și-a găsit loc în mine strigătul se sparge mereu în același loc unde nu poate fi auzit. Aș fi vrut să reinventez același ”dacă” … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu