Arhive lunare: februarie 2012

Nedeslușite

Publicat pe februarie 29, 2012 de Ciprian Bojan

Ce-nseamnă clipa senină într-o viață? Ce-nseamnă vântul pe marea de cristal? De vise nerostite să fugi spre dimineață trăirilor să dai un sens monumental. Ce-nseamnă cântecul străin înfiripat din șoapte purtat în versuri limpezi, zidiri de gânduri pure? Ce-nseamnă timpul … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Aberații

Publicat pe februarie 28, 2012 de Ciprian Bojan

Încercam să-ți vorbesc, folosind aberații semantice fiindcă orice cuvânt devine parcă un nonsens, de vreme ce nici măcar timbrul vocii nu poate fi un argument favorabil sentimentelor sau presentimentelor pe care încerc să ți le spun… Încercam să te caut … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 3 comentarii

Știu…

Publicat pe februarie 27, 2012 de Ciprian Bojan

Mă biciuiește neliniștea trează răsărită de dincolo de marginea chenarului ce ferecase norul de sensuri perfide pe care le răsfirasem printre rostiri și scrâșnete mute. Scrijeleam o stea căreia i-am închis raza între două bătăi de inimă. Din somnul rece … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Oaze

Publicat pe februarie 26, 2012 de Ciprian Bojan

Respir spre nori sihaștri cu dor de-alint nebun te scriu în zori albaștri și șoapte îți adun. Pe-o margine de drum zac doruri desfrunzite le voi culege acum să ți le pot trimite Am să scrutez un vis să-l pot … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Predicție

Publicat pe februarie 25, 2012 de Ciprian Bojan

Am să te caut astăzi tremurând, pe sub stindardul tristelor tăceri, să nu-ți aud iar slovele plângând, în visul nemilos și mut de ieri Se-anunță mii de doruri fără umbră, miracole clădite-n ploi de stele din zboruri reci veni-va noaptea … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Certitudine

Publicat pe februarie 24, 2012 de Ciprian Bojan

Am să tac, poate preț de-o respirație, dar în timpul acela, am să-mi rostogolesc toate gândurile albastre pe marginea tărâmului ce zace pe de-a-ntregul în sufletul acesta, sărac în altceva, căci nu știe decât, a invoca, a vrea, a striga, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Confesiune

Publicat pe februarie 23, 2012 de Ciprian Bojan

Din zborul unei raze născută clipă austeră, poate tăcerea să despice sau poate s-o adâncească. Neliniștea și-a găsit loc în mine strigătul se sparge mereu în același loc unde nu poate fi auzit. Aș fi vrut să reinventez același ”dacă” … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Din spatele ferestrelor

Publicat pe februarie 22, 2012 de Ciprian Bojan

Crestam tonuri roz pe tărâmul unei nopţi străine. Înbrăţişarea strigăului devenea sufocantă. Sorbeam din poala unui gând o stea. Mai ştii care era nota pe care ni se legănau privirile? Şi paşii tăi încă mai desenează zborul! Mai dă-mi un … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

De dor

Publicat pe februarie 21, 2012 de Ciprian Bojan

De dor coboară raze învestmântate în visări și mirosind a desfătare în tremurul nebun și aspru al spaimelor crescute-n noaptea străinelor chemări. Te strig și te-nvelesc în Lună nouă cărări urcânde îți deschid pe-un țărm cu dâre de durere să … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 3 comentarii

Trădător!

Publicat pe februarie 20, 2012 de Ciprian Bojan

Îți așterneam un nor pe țărmuri de cristal făcându-ți ghem secunda ce se scurgea tăcută resuscitam ferestre din timpul sideral și te scăldam în cântec pe-o filă începută. Treceau prin mine ritmic senine adieri și-mi coborau pe tâmple altare arcuite, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 4 comentarii

Ecou (II)

Publicat pe februarie 19, 2012 de Ciprian Bojan

Ecou al refrenului tandru, te simt și în diminețile ce devin mai rotunde din pricina semnelor aspre de la marginea acelui tărâm… Ecou, te aduc ca ofrandă neștirbitei minuni ce se-așează-n poveste ca trup și ghirlandă, împletire sacră a eternului … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 6 comentarii

La distanță…

Publicat pe februarie 17, 2012 de Ciprian Bojan

Te-am zărit la distanță de un vis, un nor te-acoperea, dar știam că ești tu, căci numai tu puteai fi acolo unde încep și se termină visurile. Ți-am auzit glasul dintr-un vers albastru mai limpede decât orice sunet pământean fiindcă … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 6 comentarii

Mă ninge

Publicat pe februarie 16, 2012 de Ciprian Bojan

Mă ninge pe suflet cu picuri de cer, mă mângâie raze de dor, luminoase, zăresc printre stele un vis auster și-ți las pentru mâine refrene sfioase. Și cânt de dor aspru și freamăt de-argint, brăzdează prin mine imaginea ta, devin … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sentință

Publicat pe februarie 15, 2012 de Ciprian Bojan

Sorbeam un strop de gând curat, ce rătăcise în delirul nocturn înghiţit de decorul inert. Forme confuze de grai clădeau gânduri negre în mine. Era prea târziu, deveniseşi vis scrijelit pe suflet. Era prea târziu, te purtam în mine ca … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Un zbor

Publicat pe februarie 14, 2012 de Ciprian Bojan

Un zbor și-o aripă și noi posaci crezând în nerostiri sorbindu-ne durerea printre zbateri astrale, fără vreun final. Tresăriri arcuite sub impulsuri delirante imagini crestate din file împrăștiate printre urme sângerânde. Invocație surdă, precum un cântec uitat într-o limbă moartă, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 1 comentariu

Oglinzi

Publicat pe februarie 13, 2012 de Ciprian Bojan

Călcând pe oglinzi, reflecții sterile, încătușate-n noi, zvâcniri oarbe, timpuri reci curg pe orizonturi înghițite de strigăte de gheață. Ce fel de întrupări am uitat să devenim în liniștea noastră opacă? Nr curg încă gândurile despletite, acoperindu-ne razele, crâmpeiele albastre … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Incantație

Publicat pe februarie 12, 2012 de Ciprian Bojan

Prindeam, câte-un vis nebun în zbor și-atunci mi s-au revoltat simțurile. Râdeam la umbra unui nor și din raze mi-am întrupat visurile. M-agăț de-o incantație păgână să pot zbura spre alte zile care să caute în mine refrenul cel nescris … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Seară de argint

Publicat pe februarie 10, 2012 de Ciprian Bojan

Dincolo de ziduri aparente sau reale sufletele se cheamă și își râd a mâine. Dincolo de nopți, de tăcere sau ură, gândurile se scaldă în lumina cea mai pură. Dincolo de norii de uitare sau teamă visurile au glasuri ce … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Imperiul alb

Publicat pe februarie 9, 2012 de Ciprian Bojan

Întinderi, par nesfârșite și cerul pare geamăn cu întinderile… Privirea aleargă îmbrățișând obeliscuri încremenite, în jocul de lumini și umbre ce par ireale. Maiestuos orizontul se prăvale spre alte noi întinderi albe. Tablou static bicolor, imperiul alb…

Publicat în Un soi de poezie | 5 comentarii

Marginal

Publicat pe februarie 8, 2012 de Ciprian Bojan

Arma nerostirii se îndreaptă mereu, când o folosim, împotriva noastră. Durerea se va așeza tăcut, fără umbră în noi și ne va cuprinde ființa în mod perpetuu sau repetat, sau intens, sau inexplicabil, fără s-o putem învinge, în vorbă, în … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii