Arhive pe categorii: Un soi de poezie

Plouă (altfel)

Publicat pe martie 11, 2019 de Ciprian Bojan

Plouă mereu Cu chipul tău Peste sufletul meu În cer și-n vis și-n hău Te strig mereu, Cu urlet mut, În vers tăcut Instantaneu. Și-i SEARĂ!

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Lasă – mă!

Publicat pe martie 10, 2019 de Ciprian Bojan

Lasă – mă să – ți mai culeg un vis Să simt Să doară Și să strig Pe vârful unui nor perfid Să te zidesc în mine Căci nu mai e nimic Albastru și concret, Sau poate e ecoul Și … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Publicat pe decembrie 12, 2018 de Ciprian Bojan
Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Descriere

Publicat pe martie 11, 2018 de Ciprian Bojan

Sunt gânduri care ard de aceea trebuie rostite măcar uneori să nu devină reazem neputinței. Sunt imagini vii nu doar năluci diforme, și totuși dacă le-ai fi văzut nimic n-ar fi schimbat ziua de azi. Sunt șoapte care zac nestinse … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Șase

Publicat pe decembrie 29, 2016 de Ciprian Bojan

Da, și toate au fost biciuiri de foc peste un cuget sculptat de forma unui chip de piatră. Mereu și mereu ecoul tot mai asurzitor mai dureros decât orice zbor frânt de aripă străină. Îți cresc culori, mi-a rămas doar … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Însemn

Publicat pe aprilie 26, 2016 de Ciprian Bojan

Nu s-a putut să fie ”noi”, așa că a rămas să fii doar ”tu” ca simbol și pecete pentru azi și mâine spre nicăieri. Îți provoci licăriri și râzi în tumultul care se va sfârși iar tu vei ridica doar … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Fără visuri!

Publicat pe iulie 1, 2015 de Ciprian Bojan

Nu mai am nici un vis cu tine, femeie! și-am să te învelesc în dragoste și vin să-ți fie zâmbetul mai plin de timpul meu, plin de pelin Nu-ți mai cânt nici un cântec, femeie! și-am să te- mbăt cu … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Cândva

Publicat pe februarie 11, 2015 de Ciprian Bojan

Era cândva o lume nebună dar senină cu zâmbet larg și un singur gând.   Va fi cândva un gol fără sfârșit și va rămâne de-a pururi doar acel gând

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Îți cer (?)

Publicat pe decembrie 15, 2014 de Ciprian Bojan

Să cerem fulgilor să ne aștearnă covor, pe drumul nostru, neumblat hotar, tăcutele dureri să le adoarmă un cântec vechi, uitat într-un sertar! Să ceară (el) în diminețile senine priviri care își mistuie trecutul dar va clădi vreo devenire-n tine … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Află…

Publicat pe octombrie 26, 2014 de Ciprian Bojan

Află, că sunt destul de singur, încât să nu încapă decât un vis între mine și tine. Și mai află, că ți-am clădit trepte din bucățile din sufletul meu, ce se încăpățânează să ia forma chipului tău. Și mai află, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Certitudine

Publicat pe septembrie 30, 2014 de Ciprian Bojan

Te-am învelit într-un strigăt albastru, destul de rotund încât să nu te atingă de-a dreptul ca să nu îți frângă zborul. Ți-am înălțat un vis clădit din dorințe mute și oarbe, destul de nebune încât să te facă să zâmbești … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Etichetat | Lasă un comentariu

Cerul

Publicat pe aprilie 18, 2014 de Ciprian Bojan

Știi? Aș putea râde către cerul dintre noi în speranța că mâine îl voi sorbi inspirând un ecou venit dinspre tine. Dar nu pot râde, pentru că mi-e teamă de puterea cerului de a absorbi gândul, ce ți-l împletesc clipă … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Până la tine

Publicat pe aprilie 10, 2014 de Ciprian Bojan

Până la tine, tăceri tremurânde pe pași de furtună, surâsuri flămânde, și noapte nebună. Până la tine, culori străvezii, ceruri stringhere, versuri pustii, glas care piere. Până la tine, ocean și destin, pagini deschise, murmur străin, clipe ucise. Până la … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Departe

Publicat pe decembrie 17, 2013 de Ciprian Bojan

Îmi scrie pe tâmple cu tine ecoul unei mări de demult iar mă inundă și-mi ține visul ce vreau să-l ascult. Mă doare tăcerea- ascuțită mă dor iar uitările reci te strig cu o limbă- amorțită îți chemi nepăsarea și … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Comentarii închise la Departe

Refuz!

Publicat pe august 27, 2013 de Ciprian Bojan

Refuz, visurile care mă inundă continuu, obsesiv; chiar ele dacă îmi aparțin nu sunt decât zămisliri oarbe și egoiste a ceea ce nu voi merita NICIODATĂ. Refuz, să mă învelesc, în sărutul nopților, căci noaptea a devenit răstimp de zbucium … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

O stea în plus

Publicat pe iunie 11, 2013 de Ciprian Bojan

Lumea ta și culorile sale, ce descriu o trăire albastră îmi amintesc de clipe astrale care râd spre noaptea măiastră… Zâmbetul tău, tablou elocvent răsărit din doruri lăuntrice adie într-un vers inocent, presărat cu zbateri eliptice. Drumul tău de lumini … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Știam

Publicat pe iunie 5, 2013 de Ciprian Bojan

Știam că visul meu cel tainic rostit, nu va fi înțeles doar despicat cu zâmbetul amarnic și-apoi ucis cu-n simplu vers Știam că zilele senine țesut-au vălul cenușiu privirii mele, să-nstrăine surâsul cald și sidefiu. Știam că nopțile-nstelate mă vor … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Să știi

Publicat pe mai 1, 2013 de Ciprian Bojan

Să știi, același gând îmi sângerează l-am alungat, dar a rămas în mine mă lupt zadarnic cu zvârcoliri străine și nici măcar un zâmbet nu mă-nseninează. Să știi, mai rătăcesc spre acel țărm privirea destul să mă rănesc cu gânduri … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Am vrut…

Publicat pe aprilie 16, 2013 de Ciprian Bojan

Am vrut să-ți scriu, cu suflet gol, căci tot ce am în mine, s-a scurs din nou spre tine într-un oftat domol… Am vrut să-ți cânt, cu sunet nou, dar mi s-a rupt o coardă și versul ce se-ncoardă rămâne … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Cenușiu (bacoviană)

Publicat pe aprilie 4, 2013 de Ciprian Bojan

Și-i gri și-i rece și-i pustiu, vechi orizonturi sângerânde, mă cheamă cu glas arămiu spre margini seci de lumi flămânde de gri și rece și pustiu; tânjesc către un zâmbet de copil în drumul meu cel străveziu, purtat de-un sunet … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 5 comentarii