Am vrut…

Am vrut să-ți scriu, cu suflet gol,
căci tot ce am în mine,
s-a scurs din nou spre tine
într-un oftat domol…

Am vrut să-ți cânt, cu sunet nou,
dar mi s-a rupt o coardă
și versul ce se-ncoardă
rămâne fără de ecou!

Am vrut să strig, ai auzit
doar zgomotul căderii
și-n locul mângâierii,
tăcerea s-a ivit…

Azi, pot să fiu
strigăt pustiu?

Reclame

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s