Arhive lunare: Martie 2013

Să nu (II)…

Să nu-mi ierți gândul ce-l revărs spre tine, mă lupt cu clipa ce mă ține-n viață, îmi e târziu și nu mai știu ce-mi ține vie dorința acerbă, oarbă și semeață! Să n-asculți cântecul ce-l scriu acum e doar un … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Ca un zbor

Ca un cerc rece îți va fi zborul. Mă întreb atunci, unde se vor îneca visele? Mai știi?

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Ajunge?

Ajunge să simt rostul clipelor febrile, reverie dureroasă a neputinței de a fi semn sau gând conturat. Ajunge, să tremur asemeni umbrei unei adieri târzii de vis terestru. Ajunge, să mă trezesc în aceeași noapte în care căutam un ecou… … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Năzuințe

Nu-și dorea decât să fie OM! Cine l-a auzit? Nu dorea decât să dăruiască! Cine i-a zâmbit? Nu dorea decât să fie oază! Cine l-a căutat? Nu dorea decât SĂ TRĂIASCĂ! Atunci a trebuit să tacă!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Șoaptă

Ce (mai) simt eu nu vindecă. cenușă doar am devenit iubind cu semne petrecute printre seri ce vor să se așeze apăsat peste trăirile nebune în clipe solitare indecise… Nu-ți fie teamă, deci! E încă seară murmurele vagi se spulberă-n … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Afirmație

Fără armonii concrete, mi se deschideau aripi străine, căpătând sens în rostire, pe aceeași margine de sunet, destul cât să pot rămâne închis între aceleași limite ale existențialului retușat albastru peste norii care își căutau drumuri cernute, departe de orice … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cuvânt

Din vechi canoane împletit, cu lacrimi și cu dor atins, e murmurul cel nesfârșit ce este ca un rug nestins Mai strâng o nebunie mută la filele de carte veche silesc în taină o pană slută să scrie ca după … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu