Arhive lunare: martie 2013

Să nu (II)…

Publicat pe martie 31, 2013 de Ciprian Bojan

Să nu-mi ierți gândul ce-l revărs spre tine, mă lupt cu clipa ce mă ține-n viață, îmi e târziu și nu mai știu ce-mi ține vie dorința acerbă, oarbă și semeață! Să n-asculți cântecul ce-l scriu acum e doar un … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Ca un zbor

Publicat pe martie 29, 2013 de Ciprian Bojan

Ca un cerc rece îți va fi zborul. Mă întreb atunci, unde se vor îneca visele? Mai știi?

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Ajunge?

Publicat pe martie 27, 2013 de Ciprian Bojan

Ajunge să simt rostul clipelor febrile, reverie dureroasă a neputinței de a fi semn sau gând conturat. Ajunge, să tremur asemeni umbrei unei adieri târzii de vis terestru. Ajunge, să mă trezesc în aceeași noapte în care căutam un ecou… … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Năzuințe

Publicat pe martie 25, 2013 de Ciprian Bojan

Nu-și dorea decât să fie OM! Cine l-a auzit? Nu dorea decât să dăruiască! Cine i-a zâmbit? Nu dorea decât să fie oază! Cine l-a căutat? Nu dorea decât SĂ TRĂIASCĂ! Atunci a trebuit să tacă!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Șoaptă

Publicat pe martie 21, 2013 de Ciprian Bojan

Ce (mai) simt eu nu vindecă. cenușă doar am devenit iubind cu semne petrecute printre seri ce vor să se așeze apăsat peste trăirile nebune în clipe solitare indecise… Nu-ți fie teamă, deci! E încă seară murmurele vagi se spulberă-n … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Afirmație

Publicat pe martie 14, 2013 de Ciprian Bojan

Fără armonii concrete, mi se deschideau aripi străine, căpătând sens în rostire, pe aceeași margine de sunet, destul cât să pot rămâne închis între aceleași limite ale existențialului retușat albastru peste norii care își căutau drumuri cernute, departe de orice … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cuvânt

Publicat pe martie 12, 2013 de Ciprian Bojan

Din vechi canoane împletit, cu lacrimi și cu dor atins, e murmurul cel nesfârșit ce este ca un rug nestins Mai strâng o nebunie mută la filele de carte veche silesc în taină o pană slută să scrie ca după … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Simțuri

Publicat pe martie 11, 2013 de Ciprian Bojan

L-ai auzit? Cel ce strigă a pustiu, îi e pustiu de sine și îi e dor… L-ai văzut? Cel căzut în propria-ți umbră e căzut în el și nu mai vrea să se ridice… L-ai simțit? Cel ce încearcă a … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Emoție

Publicat pe martie 5, 2013 de Ciprian Bojan

Mai râd spre mine șoaptele de ieri și mă încearcă gânduri de visare, dar mă trezește semnul altei seri și îmi colind iar visele bizare… Mai cad în mine lacrimi fără nume, trecutului ofrandă nedorită și mă întorc mereu spre … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

În spatele ușilor deschise

Publicat pe martie 3, 2013 de Ciprian Bojan

A strigat, atât cât a putut de tare, așa cum a știut… În van! Se afla parcă în afara unei lumi pe care dorea cu disperare s-o înțeleagă și care își dorea cu disperare să-l înțeleagă… Avea nevoie de un … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Peisaj urban

Publicat pe martie 2, 2013 de Ciprian Bojan

Sunt triste blocurile de beton, în ele zace viață netrăită, și din neliniște pare croită tăcerea unui zâmbet fără ton… Sun sumbre blocurile de beton, se-aud din ele strigăt dureros și negru, ecoul său pare un marș funebru, ieșind din … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu