Arhive lunare: Noiembrie 2010

Nopţi reci

Nopţi reci, răsărite aidoma clipelor, de nicăieri şi spre nicăieri, mă găsesc mereu prin alte constelaţii, fiindcă-n jurul meu, totul devine ruină. Cad mereu, spre acelaşi niciunde, zdrobit de povara propriei mele mărginiri. Ascult în ecou, doar câte o şoaptă … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii

Vorbe

Un conglomerat căutând printre simţuri, adânc scrijelite în suflet, căutând zadarnice porţi spre eternitate, ce vor servi mai apoi, spre propria-mi deznădejde, acoperită de zgomotul cotidian. Nu pot să merg decât spre nicăieri, tocmai pentru că vreau să ating acel … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Clipe

Răsar din mine, adânci răni prezente, fiindcă fiecare clipă, îmi presară, încă un strigăt ce se sparge în mine, spre propriul meu asfinţit. Absurdele zbateri ale sufletului îmi străpung adânc fiinţa, până la a mă identifica în propria-mi neputinţă, sau … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Sau

Imposibil, sau mai degrabă fără sens, albastru, sau mai degrabă dulce-amar. Astfel, altfel, sau nicicum. Acum, dintotdeauna, pentru totdeauna sau niciodată. Aici, acolo, sau spre nicăieri. Despre tine, despre noi, despre nimeni. Despre ceva, sau altceva, sau nimic. Mereu…

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Dacă

Dacă n-aş apuca ziua de mâine, n-ar fi nici o pierdere, fiindcă n-am trăit cu adevărat încă, dar aş fi fost mai sărac, sufleteşte, dacă nu te descopeam, aş fi fost un păgân, un suflet inert, zăcând pe propria-i neputinţă, … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Tu

Radiezi lumină, prin feminitatea ta, pe care o porţi, cu atâta simplitate. Oferi căldură, printr-un spirit, încărcat cu atâtea nuanţe, dulci-amare. Răspândeşti miresme, coborâte din aripi de îngeri, printre muritori, presărate cu gânduri cuminţi, pe marginea viselor, ce izvorăsc din … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

DE CE?

Poate am crezut prea mult, în tot ceea ce e frumos; că aş putea gusta, cândva, din cupa dulcii fericiri, n-a fost să fie! Am dat, chiar şi când nu mi s-a cerut, din suflet, fără să aştept nimic, am … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu