Arhive lunare: noiembrie 2010

Nopţi reci

Publicat pe noiembrie 30, 2010 de Ciprian Bojan

Nopţi reci, răsărite aidoma clipelor, de nicăieri şi spre nicăieri, mă găsesc mereu prin alte constelaţii, fiindcă-n jurul meu, totul devine ruină. Cad mereu, spre acelaşi niciunde, zdrobit de povara propriei mele mărginiri. Ascult în ecou, doar câte o şoaptă … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 8 comentarii

Vorbe

Publicat pe noiembrie 29, 2010 de Ciprian Bojan

Un conglomerat căutând printre simţuri, adânc scrijelite în suflet, căutând zadarnice porţi spre eternitate, ce vor servi mai apoi, spre propria-mi deznădejde, acoperită de zgomotul cotidian. Nu pot să merg decât spre nicăieri, tocmai pentru că vreau să ating acel … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Clipe

Publicat pe noiembrie 28, 2010 de Ciprian Bojan

Răsar din mine, adânci răni prezente, fiindcă fiecare clipă, îmi presară, încă un strigăt ce se sparge în mine, spre propriul meu asfinţit. Absurdele zbateri ale sufletului îmi străpung adânc fiinţa, până la a mă identifica în propria-mi neputinţă, sau … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii

Sau

Publicat pe noiembrie 27, 2010 de Ciprian Bojan

Imposibil, sau mai degrabă fără sens, albastru, sau mai degrabă dulce-amar. Astfel, altfel, sau nicicum. Acum, dintotdeauna, pentru totdeauna sau niciodată. Aici, acolo, sau spre nicăieri. Despre tine, despre noi, despre nimeni. Despre ceva, sau altceva, sau nimic. Mereu…

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Dacă

Publicat pe noiembrie 26, 2010 de Ciprian Bojan

Dacă n-aş apuca ziua de mâine, n-ar fi nici o pierdere, fiindcă n-am trăit cu adevărat încă, dar aş fi fost mai sărac, sufleteşte, dacă nu te descopeam, aş fi fost un păgân, un suflet inert, zăcând pe propria-i neputinţă, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Tu

Publicat pe noiembrie 25, 2010 de Ciprian Bojan

Radiezi lumină, prin feminitatea ta, pe care o porţi, cu atâta simplitate. Oferi căldură, printr-un spirit, încărcat cu atâtea nuanţe, dulci-amare. Răspândeşti miresme, coborâte din aripi de îngeri, printre muritori, presărate cu gânduri cuminţi, pe marginea viselor, ce izvorăsc din … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

DE CE?

Publicat pe noiembrie 24, 2010 de Ciprian Bojan

Poate am crezut prea mult, în tot ceea ce e frumos; că aş putea gusta, cândva, din cupa dulcii fericiri, n-a fost să fie! Am dat, chiar şi când nu mi s-a cerut, din suflet, fără să aştept nimic, am … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Gând hoinar

Publicat pe noiembrie 23, 2010 de Ciprian Bojan

Tu eşti singurul adevăr, singura lumină, venită parcă din altă dimensiune, singura formă a spiritului uman, mai mult decât întruchiparea viselor mele, mai mult decât sufletul şi raţiunea mea ar putea să cuprindă. Aşa că sufletul meu, aş vrea să-ţi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Spune-mi tu!

Publicat pe noiembrie 22, 2010 de Ciprian Bojan

N-ai să-mi spui ce gânduri te apasă, nici spre ce tărâm gândul ţi se-ndreaptă, sau ce ofrandă ţi-ar părea, mai potrivită pentru a-ţi bucura, sufletul, raţiunea, existenţa… Dar, eşti primul gând al dimineţilor, şi orice gest pe care-l fac, în … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Aş vrea

Publicat pe noiembrie 21, 2010 de Ciprian Bojan

Aş vrea să pot dispărea, cu totul, într-o clipă, sau să mă pot transforma, poate, într-o pală de vânt, care să-ţi sărute creştetul, sau într-un fulg de nea, care să se aşeze cuminte pe obrazul tău, sau într-o rază de … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Ce ar fi?

Publicat pe noiembrie 21, 2010 de Ciprian Bojan

Ce-ar fi să adie spre tine, miresme de îngeri, care să te poarte spre ţărmuri nesfârşite, unde sunt dorurile tale? Ce-ar fi să plouă spre tine, cu gânduri albastre, ce-ţi picură-n suflet, bucuria de a exista? Ce-ar fi să ningă … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Dincolo

Publicat pe noiembrie 20, 2010 de Ciprian Bojan

Dincolo de cuvinte, eşti tu, izvor şi viaţă, adăpate din suspinul care, generează un gând cuminte. Dincolo de culori, sunt lacrimile şi zâmbetele tale, generate de trăiri, atât de fireşti, dar pe care nu le strigi lumii. Dincolo de azi, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Condiţionalitate?

Publicat pe noiembrie 20, 2010 de Ciprian Bojan

Dacă ar exista o parte din mine, care să rămână insensibilă la ceea ce reprezinţi tu, toată, cu sufletul şi cu toată făptura ta, aş tăcea fără să scot un cuvânt, sau aş nega tot ce ţi-am spus până acum! … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 1 comentariu

Cântec nescris

Publicat pe noiembrie 19, 2010 de Ciprian Bojan

Am vrut să-ţi scriu un cântec, dar cuvintele pălesc, şi nu pot să cuprindă tot ceea îmi doresc, să spun eu despre tine… Aşa că între timp, ascultă foşnetul frunzelor şi susurul apelor, priveşte firele de iarbă, cum le apleacă … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Negaţie

Publicat pe noiembrie 19, 2010 de Ciprian Bojan

Nici nu trebuie să mă cauţi, nici nu trebuie să mă strigi, fiindcă eu NU exist! Sau, poate, sunt un fir de nisip pe ţărmul tău, printre alte miliarde de fire de nisip, aşteptând să calci peste mine, pentru ca, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

De pe drum (II)

Publicat pe noiembrie 18, 2010 de Ciprian Bojan

Am cules speranţe de pe drum, şi ţi le ofer drept ofrandă, ca şi cum tu ar trebui să fii datoare, să iei în braţe toată neliniştea mea. Fără nici un drept, m-am aşezat pe-un colţ din lumea ta, şi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

De pe drum (I)

Publicat pe noiembrie 18, 2010 de Ciprian Bojan

Cuvintele ţâşnesc fiindcă dor! în imperfecţiunea lor e încă zi, dar cărui fapt îi datorez, dreptul de-a fi? Ştiu că ai mai auzit ades, cuvinte scrise de pe drum, şi poate chiar le-ai înţeles, dar să le poţi urma n-ai … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Imperfect

Publicat pe noiembrie 17, 2010 de Ciprian Bojan

Iată că îţi spun din nou „te iubesc”! Săvârşim atât de des acest ritual, de parcă am avea nevoie de el ca să putem respira. Mai ştii, poate chiar aşa şi este! Luăm destul de des acest „te iubesc” din … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 9 comentarii

Mâine

Publicat pe noiembrie 16, 2010 de Ciprian Bojan

Prin constelaţia ta, dincolo de mărginirea mea, spre apoi, sau spre niciodată. Prin visele tale, dincolo de clipele mele, din nou, sau poate o singură dată. Prin văzduh, dincolo de vis, mereu, sau poate deloc. Prin tine, sau poate prin … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Raţionament

Publicat pe noiembrie 16, 2010 de Ciprian Bojan

Dacă într-o zi mi-ai cere să tac, aş face-o, doar că, aş continua să simt, din ce în ce mai dureros. Voi greşi dacă îţi voi spune, că te pot cuprinde în sufletul meu, fiindcă sunt un muritor, a cărui … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu