Cartea

Închide cartea, sunt semne de rouă
pe pajiștea nouă
și vântul se pierde
pe-o ramură verde

Închide cartea, furi zâmbete calde
pe cer să se scalde
zvâcniri împletite
în doruri rostite

Închide cartea, ai zile albastre
și florile-n glastre,
minuni împlinite
desfătări inedite

Închide cartea, ai drumuri întinse
spre cugete ninse,
amintiri înecate
în cântec de noapte.

Deschid cartea. Și tac!

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Distanță

Sunt
la mii de ani lumină distanță
de privirea ta.
eşti mereu imagine
vie
sau blestem?
Rămâne strigătul interior,
atât…

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Scurt mesaj

A fost de-ajuns
de atât de puțin
să-mi intri în suflet.
Trebuie
atât de… nimic
să rămâi acolo.

Doar mie mi se poate întâmpla?!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pentru ultima oară

Te întreb
pentru ultima oară
(până la următoarea întrebare)
e bine
când îți amesteci visele
cu culori
care de fapt nu există,
dar tu să te încăpățânezi, totuși
să crezi că iluziile tale colorate
sunt adevăruri?

Să știi
că știu deja răspunsul.
L-am știut mereu!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu (mai) ninge

Azi nu mai ninge pentru noi
de parcă dacă ar fi nins vreodată
ninsoarea asta ar fi fost altfel.

Târziu

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ce bine…

Ce bine,
că nu mă mai visezi
fiindcă eu
te (mai) am
în fiecare vis,
în care visez
că ai vrea
să nu mă mai visezi!

Să pot?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Șase

Da,
și toate au fost
biciuiri de foc
peste un cuget sculptat
de forma unui chip de piatră.

Mereu și mereu ecoul
tot mai asurzitor
mai dureros decât
orice zbor frânt
de aripă străină.

Îți cresc culori,
mi-a rămas doar timpul…

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii