Descriere

Sunt gânduri care ard
de aceea trebuie rostite
măcar uneori
să nu devină reazem
neputinței.

Sunt imagini vii
nu doar năluci diforme,
și totuși
dacă le-ai fi văzut
nimic n-ar fi schimbat
ziua de azi.

Sunt șoapte care zac nestinse
pe creștetul unui zâmbet amar
alături de zări necuprinse
de visul meu secular.

Un singur drum…

Reclame
Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Refren II

Am hotărât
să-mi unesc singurătatea
cu mine însumi,
știu că n-ai nimic împotrivă
știi că și dacă ai avea,
ar fi tot una.

Flacără.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Adagio

 

Poți retrăi
doar altfel
ceea ce ai trăit cândva
intens
și n-ai înțeles atunci
și nu vei mai putea înțelege
niciodată
decât crâmpeie din ceea ce ai simțit.

Ne rămâne doar strigătul
ca un ecou
inutil.

 

 

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Concret

De ce-ți sunt ochii umezi de străluciri albastre?
Eu nu mai sunt acolo, să-ți caut flori prin glastre.

De ce taci fără noimă, când totul are sens?!
Plecat-am spre tărâmul nimicului imens.

De ce-ți ascunzi privirea, prin conuri reci de umbră?
Îmi strig doar mărginirea, în disperare sumbră.

De ce să-ți fie frică, de umbra mea diformă?
Căci sufletul meu are, de mult chiar a ta formă.

Și fără închipuiri…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Destăinuire

Azi,
era să uit să mă gândesc la tine,
așa încât,
ecoul gândului de ieri
m-a certat atât de tare.
încât mâine
nu mă voi putea gândi la altceva.

Plecări iminente

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Uitare?

Ai uitat,
e atât de bine că uiți
fiindcă amintirea
poate să dea fiori.

Uită,
să poți râde prezentului,
senină, fără înfiorări
să mai poți uita și mâine,
și să mai râzi și atunci!

Lasă amintirile
să năpădească suflete oarbe
și împietrite!

Respir.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cartea

Închide cartea, sunt semne de rouă
pe pajiștea nouă
și vântul se pierde
pe-o ramură verde

Închide cartea, furi zâmbete calde
pe cer să se scalde
zvâcniri împletite
în doruri rostite

Închide cartea, ai zile albastre
și florile-n glastre,
minuni împlinite
desfătări inedite

Închide cartea, ai drumuri întinse
spre cugete ninse,
amintiri înecate
în cântec de noapte.

Deschid cartea. Și tac!

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii