Arhive lunare: septembrie 2011

Rază

Publicat pe septembrie 29, 2011 de Ciprian Bojan

Cu o rază măcar, mai departe…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Undeva, acolo

Publicat pe septembrie 28, 2011 de Ciprian Bojan

Undeva între dor şi nebunie plutea visul. ACOLO va rămâne…

Publicat în Uncategorized | Etichetat | 2 comentarii

Zero neînceput

Publicat pe septembrie 27, 2011 de Ciprian Bojan

Sunt umbra a tot ceea ce este viu, sunt capătul de vis, căzut nefiresc peste timpul terestru. Unde sunt nopţile calde ale zâmbetelor sincere.

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Zero perpetuu

Publicat pe septembrie 27, 2011 de Ciprian Bojan

Exist doar ca mărturie a rănilor ce răsar în mine, fiindcă orice altceva pare străin, din altă lume. Exist doar ca iluzie a rostului existenţei, fără răspuns la întrebări, fără definţii, fără finalităţi. Astfel am devenit nonsens…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Incomplet

Publicat pe septembrie 26, 2011 de Ciprian Bojan

Nu pot alcătui un tablou cu bucăţi din suflet. Nu ştiu asculta glasul tresăririlor calde. Nu vreau nemurire şi nemărginire Sunt incomplet…

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Ochii

Publicat pe septembrie 25, 2011 de Ciprian Bojan

Doar dorurile mai pot să-i simtă, calzi precum zilele-nsorite, doar amintirea poate să-i păstreze, tăcută, strigând a foc nestins Izvorăsc marea  cugetelor albastre, devin reperele unui joc nepământean adus de adierile astrale ale clipei. Ochii, ațintiți mereu spre mâine.

Publicat în Un soi de poezie | 1 comentariu

Intermezzo

Publicat pe septembrie 23, 2011 de Ciprian Bojan

Azi, pentru tine, Universul recompune imnul, din slove noi îl naște, să te-nvelească tandru, crâmpei de adiere îngerească și dulci trăiri în cale să-ți presare. Azi, pentru tine, florile adună culori și raze, trăirilor dând rost, lăsându-se purtate ca-ntr-un vis, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 1 comentariu

Gând

Publicat pe septembrie 21, 2011 de Ciprian Bojan

Gând, de ce zaci ferecat, în liniştea-ţi oarbă? Croieşte-ţi drum de cuvinte, printre cuvinte, despre cuvinte, ca să dai rost trăirilor care te-au iscat. Şi fii viu, chiar de-ar fi să mângâi sau să mistui! Fii hotar!

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Tabloul sinelui

Publicat pe septembrie 19, 2011 de Ciprian Bojan

În căutarea acelei stări, în dorința de a simți acea trăire, în așteptarea acelei clipe, pornise la drum, convins că toate acelea existau… A căzut și, încercând să se ridice, și-adat seama de nimicnicia pe care o purta tot zbuciumul … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză | 4 comentarii

Chiar dacă

Publicat pe septembrie 17, 2011 de Ciprian Bojan

Rătăceam în punctele terminus, spălându-ne în privirile ce fugeau de noi, dar care ne-ajungeau mereu din urmă. Era seară și ne rămânea să învelim cu contururile tabloului, a cărui compoziție devenise nonsens. Rămânea să călătorim, pe spinările ecourilor, presărate cu … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Perfidul mâine

Publicat pe septembrie 16, 2011 de Ciprian Bojan

Coboram încă aceleași trepte sculptate-n cugetul ce s-a unit cu durerea. Treceam prin neguri ce așterneau culori reci pe marginile lumii mele. Mă contopeam cu versul ce era tăcere, dar nu liniște. Urăsc perfidul mâine!

Publicat în NIMIC | 5 comentarii

Zbateri

Publicat pe septembrie 15, 2011 de Ciprian Bojan

Mereu nesupus, gândului ce trebuia spus, tainei, de a rămâne dus, toamnei, ce în el a apus… Aduceri, de zbateri deșarte.

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Rănile nu lasă umbre

Publicat pe septembrie 13, 2011 de Ciprian Bojan

Visam. Atunci căzuse toamna colindând printre frunze. Mereu zăceau nespusele întoarse perfid cu spatele cunoașterii noastre. Tăceam, strângând în noi rapace strigăte latente… Dar rănile nu lasă umbre, căci umbrele sunt și ele răni ale trecerii efemere, iar eu răsar … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Delir III

Publicat pe septembrie 12, 2011 de Ciprian Bojan

Mai ard visuri, petale se deschid zvâcnirile, oarbe rămân orizonturile, albe, au devenit paginile, reci, curg nopțile, permanente, rămân rănile, surde, mor șoaptele, pustiu. Colind crestătura unui nor, devin uitare. Delir

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Alerg

Publicat pe septembrie 9, 2011 de Ciprian Bojan

Alerg, printre străine șoapte alerg, spre țărmuri neumblate alerg, hotarele-s străine se prăbușesc în mine eu, rece, merg…. Alerg și mistui nori de ceață alerg, ca într-o dimineață, alerg, trăirile-s uitate ca într-un cer de noapte ce vreau să-l șterg … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 5 comentarii

Întâlnire cu marea

Publicat pe septembrie 8, 2011 de Ciprian Bojan

Orizont ce te pierzi printre valuri, încercam să te cuprind cu privirea, ce refuza să mângâie altceva. Visam vise tandre, trezindu-mă în dimineți pustii alături de suspine. Credeam doar în stelele nevăzute, voiam doar simboluri abstracte. Și când a răsărit … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 8 comentarii

Nonsensuri

Publicat pe septembrie 6, 2011 de Ciprian Bojan

Literele se încăpățânau să stea legate unele de altele, formând astfel cuvine a căror rostire îi părea familiară, dar a căror înțeles îi devenea tot mai străin. Nici alăturarea cuvintelor în propoziții și fraze nu-i mai era pe plac. Totul … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Doar…

Publicat pe septembrie 6, 2011 de Ciprian Bojan

Mi-a mai rămas doar strigătul…

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

De-a mâine

Publicat pe septembrie 5, 2011 de Ciprian Bojan

Am să mă joc de-a mâne colindând drumuri mereu frânte. Cu zbor de vis, am să ascult ritmuri astrale. La capăt de drum am să iau în brațe paginile rupte. Dar astăzi, ceas de ceas, eu să mă mai joc … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

Agonie (II)

Publicat pe septembrie 1, 2011 de Ciprian Bojan

Mă dor toate aceste clipe, căci timpul, care mușcă parcă din ce în ce mai flămând, adâncește rănile ce răsar fără încetare în mine. Știu, degeaba strig, căci strigătul meu nu-i decât o armă ațintită tocmai împotrivă-mi. Și mai știu, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 6 comentarii