Arhive lunare: septembrie 2012

Ca un nebun

Publicat pe septembrie 30, 2012 de Ciprian Bojan

Sătul de sens și consens, mi-am alungat gândul nebun, în liniștea unui nonsens al vorbelor ce nu se spun. În mine curgi ca un destin al clipelor de seară sumbră, sunt doar o rană și mă-nchin doar idolilor fără umbră. … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Arcuiri

Publicat pe septembrie 29, 2012 de Ciprian Bojan

Drumuri albastre, îmi e dor să presar tresăriri argintii prin nopți vâscoase, de intensitatea trăirilor nomade, întoarceri sincere, șerpuiri abstracte, zidiri umbroase, terminații senile ale aceleiași vești; despre creșteri severe de zboruri plane. Noi și distanțele așezate strâmb tot de … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Îți spun

Publicat pe septembrie 28, 2012 de Ciprian Bojan

Am să-mi asmut steaua, dincolo de hotarele încremenite ale imposibilului, chiar dacă-ți va fi în ceas târziu să afli, ceea ce triumfă în mine chiar mai presus de propria-mi viață. De vei ști sorbi râurile ce le revărs spre tine, măcar … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Despre minuni (din nou…)

Publicat pe septembrie 27, 2012 de Ciprian Bojan

Nu vreau să mai cred, în minuni efemere, căci atunci când, o minune se produce, ar trebui să producă efecte permanente sau, cel puțin, efecte viagere. Același miracol m-ar fi putut îndrepta, spre abisul cel mai întunecat, dar m-am ridicat … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Să nu…

Publicat pe septembrie 26, 2012 de Ciprian Bojan

Am ajuns să mă întreb, dacă minunile se pot reporta sau transmite? Căci știu doar, că nu vreau să las pierdută o singură minune: pe tine!

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Până când…

Publicat pe septembrie 25, 2012 de Ciprian Bojan

Până când nopțile nu îmi vor fi rotunde, până când clipele nu mă vor umbri, voi fi un gând ce se ascunde în umbra ta, oriunde tu vei fi. Până când zilele nu îmi vor fi povață, până când cerurile … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Concret

Publicat pe septembrie 23, 2012 de Ciprian Bojan

Am exclus orice rătăcire. E simplu!

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

Urme

Publicat pe septembrie 22, 2012 de Ciprian Bojan

Pe suflet urme de tăceri semne abstracte, iluzorii sau concrete. (Știi, uneori am impresia că, sufletul meu e o rană care a luat forma ta cu surâsul tău cu tot pe care tânjesc atât de mult să-l mai văd odată … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Ceață

Publicat pe septembrie 21, 2012 de Ciprian Bojan

Am despicat un nor, ca să-ți văd surâsul senin și arcuit în antetul paginii. Semnul e poate prea fad, acoperit de praful propriei mele mărginiri. Știu, curând va veni ploaia, iar surâsul tău va fi acoperit… E ceață dar nu-mi … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 6 comentarii

Dureros

Publicat pe septembrie 20, 2012 de Ciprian Bojan

Strig, îmi răspunde doar noaptea. Răscolitor!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Odisee

Publicat pe septembrie 19, 2012 de Ciprian Bojan

Dincolo de aberațiile semantice ale rostirilor manifeste, am urcat un soi de Golgote, ne eroice căci nu sacrificasem decât ideea că eu sunt mai mult decât suma propriilor mele rătăciri. Și atunci, am dat ordin, cugetelor să se împrăștie în … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 3 comentarii

Strigăt interior

Publicat pe septembrie 17, 2012 de Ciprian Bojan

Mănunchiuri de adevăruri îmi loveau sensurile pe care le duceam, ca povară, dincolo de nopți sau rostiri. Dacă măcar o rază albastră, pură, mi s-ar fi întors vreodată spre suflet, poate mi-aș fi înmuiat cerul într-un orizont posibil și opac. … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 3 comentarii

Static

Publicat pe septembrie 13, 2012 de Ciprian Bojan

Încremenit, undeva între sens și nonsens, rechem același gând ce m-a trântit și m-a ținut întins și-apoi m-a ridicat din nou, căci era singura cale spre un orizont ce trăia în mine ardent și perpetuu. Poate mai crezi că în … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 4 comentarii

Avers

Publicat pe septembrie 13, 2012 de Ciprian Bojan

Drum, astupat cu cenușa, ultimei vocale… Deliram…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Am învățat

Publicat pe septembrie 10, 2012 de Ciprian Bojan

Am învățat să te adulmec, chiar printre rănile crescânde, zidindu-ți ramuri de descântec ce-ți desenează zări flămânde. Am învățat să-ți spun mai multe, chiar dacă-ți tac, a dor ce doare, strigând spre cer, să te asculte, să poți privi intens … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 9 comentarii

Deci

Publicat pe septembrie 9, 2012 de Ciprian Bojan

Mă lasă, în nespusul nopților, cu palide zvâcniri spre margini oarbe, netede. Mă șterge, de pe piedestalul încremenit în umbra-mi izvorâtoare, de drumuri aride spre un mâine auster. Mă închide dincolo de zid, înălțat și lățit de propria-mi neputință, cer … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

În degrade

Publicat pe septembrie 5, 2012 de Ciprian Bojan

Mi-am uitat o parte din gânduri, poate fiindcă nu-mi mai simțeam drumul sub picioare și nu-mi vedeam încotro-ul mai mult decât ca pe o himeră. De ce, zâmbet, culori, explozii de culori, sunete, miresme, opriri, respirații treziri, regrete, ecouri, zvârcoliri, … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Palidă umbră

Publicat pe septembrie 1, 2012 de Ciprian Bojan

Să strig unor păduri albastre, să cânt unor tăceri semețe? Din zborul semnelor măiastre am să deschid pagini mărețe! Devin o adiere rece peste durerea ce se-așează sumbră, m-avânt spre noaptea care trece rămân doar eu, palidă umbră… Mereu absent!

Publicat în Un soi de poezie | 1 comentariu