Arhive pe categorii: Viaţa pur şi simplu

Plouă (altfel)

Plouă mereu Cu chipul tău Peste sufletul meu În cer și-n vis și-n hău Te strig mereu, Cu urlet mut, În vers tăcut Instantaneu. Și-i SEARĂ!

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Șase

Da, și toate au fost biciuiri de foc peste un cuget sculptat de forma unui chip de piatră. Mereu și mereu ecoul tot mai asurzitor mai dureros decât orice zbor frânt de aripă străină. Îți cresc culori, mi-a rămas doar … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Însemn

Nu s-a putut să fie ”noi”, așa că a rămas să fii doar ”tu” ca simbol și pecete pentru azi și mâine spre nicăieri. Îți provoci licăriri și râzi în tumultul care se va sfârși iar tu vei ridica doar … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Absență târzie

N-ai rămas nici măcar tu să zâmbești amar spre încercările mele de a împleti semne de viață și doruri neostoite în care să mă afund cu toată ființa ca și cum asta m-ar putea izbăvi de mine însămi. Și totuși … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 6 comentarii

Post Scriptum (II)

Sunt un om singur, ridicol de singur Fac și desfac, cânt și descânt Visuri ce cu mine vor muri, în mod sigur Și-s doar umbră, adiere de vânt Sunt suflet ce arde trăirile vii Un strigăt ce-n zare se pierde … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Chipuri

Chipuri, scăldate-n visuri care mor de îndată ce clipim sau neîntoarcem privirea. Zâmbete împletite în culori ce se sting odată cu depărtarea Nopți și zile și tu, numai tu fiindcă eu sunt doar o umbră…

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Fără visuri!

Nu mai am nici un vis cu tine, femeie! și-am să te învelesc în dragoste și vin să-ți fie zâmbetul mai plin de timpul meu, plin de pelin Nu-ți mai cânt nici un cântec, femeie! și-am să te- mbăt cu … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Te rog!!!

Știu, îți pare că strigătul meu e tânguire oarbă, mută, nebună și egoistă. Dar strigătul meu e chiar povestea vieții mele! Ți-am ridicat piedestaluri, Mi-ai săpat răni… …………………..

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Ne-uitare

Am fugit mereu de mine însumi încercând să găsesc, în sfârșit taina ne-grăirii Am colindat, cu gând flămând pagini nescrise, zvâcniri fără rost, spre timpul ne-zugăvirii Dar armele mi-au fost rupte pe marginea prăpastiei ce s-a deschis între noi dinspre … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Îți cer (?)

Să cerem fulgilor să ne aștearnă covor, pe drumul nostru, neumblat hotar, tăcutele dureri să le adoarmă un cântec vechi, uitat într-un sertar! Să ceară (el) în diminețile senine priviri care își mistuie trecutul dar va clădi vreo devenire-n tine … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Ultimul strigăt

Ultimul strigăt l-am înălțat spre TOATE celelalte strigăte care purtau parfumul tău acoperit de umbra ta. Dar s-a întâmplat ca toate celelalte strigăte să răsară deodată, din nou; așa că ultimul strigăt ai rămas tot TU…

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Află…

Află, că sunt destul de singur, încât să nu încapă decât un vis între mine și tine. Și mai află, că ți-am clădit trepte din bucățile din sufletul meu, ce se încăpățânează să ia forma chipului tău. Și mai află, … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Certitudine

Te-am învelit într-un strigăt albastru, destul de rotund încât să nu te atingă de-a dreptul ca să nu îți frângă zborul. Ți-am înălțat un vis clădit din dorințe mute și oarbe, destul de nebune încât să te facă să zâmbești … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Etichetat | Lasă un comentariu

Cerul

Știi? Aș putea râde către cerul dintre noi în speranța că mâine îl voi sorbi inspirând un ecou venit dinspre tine. Dar nu pot râde, pentru că mi-e teamă de puterea cerului de a absorbi gândul, ce ți-l împletesc clipă … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Jocul de-a viața

I se părea că totul e lipsit de sens, sălășluia mai mult alături de himerele sale, care îi năpădeau sufletul sorbindu-i viața încet, încet. Distingea doar culori confuze, lipsite de contur, care se amestecau devenind un nonsens total, inodore, aducând … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | Etichetat | Lasă un comentariu

Departe

Îmi scrie pe tâmple cu tine ecoul unei mări de demult iar mă inundă și-mi ține visul ce vreau să-l ascult. Mă doare tăcerea- ascuțită mă dor iar uitările reci te strig cu o limbă- amorțită îți chemi nepăsarea și … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Comentarii închise la Departe

Refuz!

Refuz, visurile care mă inundă continuu, obsesiv; chiar ele dacă îmi aparțin nu sunt decât zămisliri oarbe și egoiste a ceea ce nu voi merita NICIODATĂ. Refuz, să mă învelesc, în sărutul nopților, căci noaptea a devenit răstimp de zbucium … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

O stea în plus

Lumea ta și culorile sale, ce descriu o trăire albastră îmi amintesc de clipe astrale care râd spre noaptea măiastră… Zâmbetul tău, tablou elocvent răsărit din doruri lăuntrice adie într-un vers inocent, presărat cu zbateri eliptice. Drumul tău de lumini … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Știam

Știam că visul meu cel tainic rostit, nu va fi înțeles doar despicat cu zâmbetul amarnic și-apoi ucis cu-n simplu vers Știam că zilele senine țesut-au vălul cenușiu privirii mele, să-nstrăine surâsul cald și sidefiu. Știam că nopțile-nstelate mă vor … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii