Arhive lunare: martie 2011

De-ar fi…

Publicat pe martie 31, 2011 de Ciprian Bojan

De-ar fi să-ţi cern din strigăt o-ntrebare, ai şti care-i aceea, deci, n-am s-o mai rostesc! Astfel, eu am rămas străin să pribegesc, şi printre răni deschise, o şoaptă mai răsare… De-ar fi să-ţi scutur taina, din zborul unei clipe, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Arderea unei clipe

Publicat pe martie 30, 2011 de Ciprian Bojan

Doar ştiu, curgerea unei lacrimi. Doar simt, arderea unei clipe. Doar strig, printre nopţile reci, un vers searbăd, ecou al trecerii prin mine, a lumii neumblate. Orbecăi, deschid iar cartea; fără-nţeles îmi sunt cuvintele. Şi prin despicătura rănii, încă, mai … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 3 comentarii

Am să încetez…

Publicat pe martie 28, 2011 de Ciprian Bojan

Am să încetez să mai privesc, printre picăturile de ploaie. Am să încetez să încerc, să îmbrăţişez orizontul. Doar verbului îi voi dedica, tot ceea ce numai eu voi putea să răsar din suflet. Am să încetez să mai cred, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 11 comentarii

Căutătorul miracolului

Publicat pe martie 27, 2011 de Ciprian Bojan

Trăise în viaţa lui suficiente experienţe, care să-l determine să renunţe la a mai crede în miracole. I se împietrise inima şi îşi spuse că n-are nici un rost să mai spere, sau să aştepte ceva bun de la viaţă… … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | Etichetat , , , , | 4 comentarii

Miroase-a tine

Publicat pe martie 26, 2011 de Ciprian Bojan

Deschid noi căi spre orizonturi, ce par că vor să mă cuprindă strâns în ele, adulmec paşii ce îi las în urmă, mă duc grăbit… abisul mă înghite! Tresar din când în când la câte o şoaptă, cuvinte fără sens … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Colindă-mă albastru!

Publicat pe martie 25, 2011 de Ciprian Bojan

Păşeşte peste pagini şi vino-n ceas astral, foşnind printre silabe, ce curg ca o ghirlandă, colindă-mă albastru, prin versul de cristal şi lasă-mă luminii. ca armă şi ofrandă! Încinge-mă cu brâul înaltei tresăriri şi du-mă peste timpuri, ce zac în … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii

Era vorba despre tine…

Publicat pe martie 24, 2011 de Ciprian Bojan

N-am să mi te închipui niciodată, sub forma unui chip cioplit, ci am să-ţi caut adâncurile, fără de care, aş nega că exişti! Precum un praf de stele mi s-au risipit cuvintele, încât mai am doar silabe, din care să … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 3 comentarii

Odiseea unei şoapte

Publicat pe martie 23, 2011 de Ciprian Bojan

Prin praf de drumuri albastre, o culme de cuget, mănunchiuri de raze, ascult odiseea unei şoapte, căzută cuminte pe pagini lăsate furtunii. Rămâne doar versul, blestem şi trăire… Acoperă-ţi timpul! E semn de furtună, pe ritmuri nebune, contururi neclare, de … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 9 comentarii

Printre arzânde epiloguri

Publicat pe martie 22, 2011 de Ciprian Bojan

Locuind în cer de gânduri, oare ce văpăi voi stinge? Timpul, cel mereu necruţător, îmi va servi doar zvârcoliri. Locuind pe creste de lumină, nici o adiere nu voi mai simţi, oglinda, veşnica redută, a tabloului cu iz nepământean. Locuind … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 5 comentarii

Căldura sufletească doar pentru noi înşine?

Publicat pe martie 21, 2011 de Ciprian Bojan

Despre căldura sufletească s-ar putea vorbi în neştire, fără ca să putem avea pretenţia că vreunul din noi, sau toţi laolaltă, am putea să o definim pe de-a-ntregul. Şi totuşi, căldura sufletească o simţim la cei apropiaţi, sau la persoane … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 7 comentarii

There is tomorrow?

Publicat pe martie 20, 2011 de Ciprian Bojan

I thought you now everything, but, you know, the answer is still there, and you, or me, or anyone else, doesn’t know that answer. I thought it will be easier, to let the past behind, but the past travels in … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Şoapte străine

Publicat pe martie 19, 2011 de Ciprian Bojan

Tresar printre veştede clipe, culori confuze, revin printre ploi risipite, trăiri difuze. Mai cern gânduri albastre, ceruri absente, îmi cresc visuri sihastre, plecări iminente. Adorm printre zboruri nebune, orizonturi stinse, îmi cântă ecoul pe strune, gânduri prelinse. Înveşmâmtată-n şoapte străine, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 26 comentarii

Only once

Publicat pe martie 19, 2011 de Ciprian Bojan

Maybe you, or me, maybe today, or tomorrow, or never, or sometimes, however… Through you or through me nowhere. stirring deep, so, we can fly… There is always time to hope, to desire, to try, to smile, to seek; but … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Prin lumea de faianţă

Publicat pe martie 17, 2011 de Ciprian Bojan

Prin lumea de faianţă, un colţ rănit de gând, mai tremură plăpând, un orizont de gheaţă. Prin paginile goale, aleargă iar descântul, ce macină din aripi şi visul şi tumultul. Prin mugurii de viaţă, încet, se duc ecouri, iar limbile … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 8 comentarii

Decadenţă

Publicat pe martie 16, 2011 de Ciprian Bojan

Murmur terestru, despre zidiri nepământene, îmi ard nestins, peste pagini închise. Zidirile de cuget, mor sufocate, rămân numai răni, adânci şi sfâşietoare. Mers spre adânc, orizont hoinar, alimentat cu trăiri, ce se descompun în clipe, ce muşcă rapace, din sufletul … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 13 comentarii

…

Publicat pe martie 15, 2011 de Ciprian Bojan

Şi mi-am scris peste cuget, scrijelind adânc cuvintele, de mi-au rămas rănile şi clipele să-mi fie tunet. Şi mi-am căutat liniştea, prin odăi nedeschise, adorm, peste semne nedecise, absorbind priveliştea. Şi am plecat să-mi îmbrăţişez abisul, printre şoapte înfundate şi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Timpul

Publicat pe martie 14, 2011 de Ciprian Bojan

Timpul, decadenţă, timpul. A mai rămas o clipă, doar o clipă. Nebun se prăvale tumultul, nebun. Zac şoapte aruncate-n văzduh, doar şoapte. Respir prin muguri de rouă, mai sunt. De drumuri închise aud, care drumuri? Din rostire fără glas, oceanul!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Doar simt!

Publicat pe martie 12, 2011 de Ciprian Bojan

Timp ce cazi nemilos peste potecile ascunse, vei căuta suflu printre copacii goi. Cer, care ai coborât, printre arcadele absente, vei deveni titlul unei pagini învechite, răscolind prin nopţile uscate. Mormintele sunt în aşteptare, nemişcate, deoarece numai ele ştiu aştepta, cu atâta răbdare eternitatea! Tocmai ai putea îmbrăţişa acest moment, astfel încât să poţi culege bucăţi de mine! Destulă desfătare … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 7 comentarii

Japonia/ Japan

Publicat pe martie 11, 2011 de Ciprian Bojan

Soare Răsare, Strigăt! Pământ răscolit, Focul! Apa ca un blestem, Apa! Mereu durere, Semn de întrebare! Măcar faceţi armele să tacă, Pentru totdeauna! The Rising Sun, The Scream! Disturbed earth, The Fire! Water as a curse The Water! Always pain, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 6 comentarii

Nici măcar umbra…

Publicat pe martie 10, 2011 de Ciprian Bojan

Paradisuri, prin ceaţă de timp, orizont măcinat şi sterp, viaţă? Nu, doar un timp auster, presărat cu culori false… Cântec, ramuri de sordid, amestecate haotic printre şoapte, destin? Nu, doar zâmbet efemer, colindând pe drumuri închise… Cuget, zbucium necruţat, terminaţie … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 7 comentarii