Arhive lunare: aprilie 2011

0

Fără nici o vorbă, doar trăirile. Nici măcar adevărurile…

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

NU!

NIMIC, NICIODATĂ, NICĂIERI, NICICUM!

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Fără ură…

Acestui trup îi este rezervată putrefacţia, acestui suflet îi este rezervat zbuciumul, nimic din toate acestea nu mi-au fost străine, nici vouă nu v-au fost, eu doar v-o spun, dar fără ură, căci n-am loc să mai pot urî, de … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | 7 comentarii

Sunt un mort viu

Sunt o fiinţă minusculă, parazitară, incapabilă de a creea ceva semnificativ. Fac umbră pământului pe degeaba, iar tot ceea ce ating sau înalţ, se prăbuşeşte în mine, invariabil. Singura dovadă a existenţei mele sunt aceste cuvinte, strigăte spre eter şi … Continuă lectura

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 14 comentarii

Pierdut…

Mi-am pierdut dreptul la speranţă, cuvânt fără rezonanţă, căzut prin lumea de faianţă, de la mare distanţă… Mi-am pierdut dreptul la visare, imagini neclare, secunde fugare, printre lacrimi amare. Mi-a rămas dreptul la tăcere, supremă decădere, printre şoapte efemere, miros … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Linişte

Din împărăţia cuvintelor, n-a rămas decât liniştea, din lumea şoaptelor, n-a răsărit decât lacrima…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Aripă de înger

N-am străbătut decât o aripă de înger, un suspin pierdut şi singuratic. Vis şi trăire, efect.

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Singurul Adevăr

Învierea Ta, Doamne, Lumina şi speranţa, mărturia existenţei şi Jertfei Dumnezeieşti, acesta este singurul Adevăr, pe care nu-l voi tăgădui, NICIODATĂ, orice ar fi!

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Ramuri

Ramuri de gând, ramuri albastre, punct terminus şi rază. Devii, alunec!

Publicat în NIMIC | 2 comentarii

Visuri

Printre gânduri atemporale, se găsesc visurile. Tresari!

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Cugete

Am crescut în mine cugete ce mor dintr-o suflare, presărate cu respiraţii înecate. De aceea eu sunt doar un nonsens!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Vers de sticlă

Ca într-un oftat. am început să scriu cu vers de sticlă, să pot fi văzut, printre cuvintele ce ţâşneau, precum un izvor şi să fiu sigur că se vor sparge cu zgomot. Ca într-un vis, cuvintele mele erau moarte, deveneau … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Dincolo de cuvinte

Cuvintele, mereu ceva de spus. Parcă nu era întreg atunci când nu le putea folosi. Şi când tăcea îşi vorbea sieşi, fără încetare. Rareori se întâmpla să nu transforme orice senzaţie în cuvinte. Uneori îl dureau, mai ales cele nespuse. … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | 8 comentarii

Mâine II

Ce caut acum, printre secunde? Mâine antum, gesturi rotunde…

Publicat în NIMIC | 6 comentarii

Arbitrar

Secundele mă inundă arbitrar, ecoul parc-ar vrea să-mi răspundă gând hoinar

Publicat în NIMIC | 3 comentarii

Suflet

Semne vagi de întrebare, de ce oare? Iar peste gând coboar-o veste tristă: sufletul meu, încă, există…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Spirală

Respiram a cântec veşted, dincolo de razele Lunii, închisă metaforic, între braţele unei spirale, pornită din privirea ta. Colindam prin ape limpezi, căzute meteoric peste degetele ce numărau timpul ce nu-l voi avea niciodată. Stăpână de ieri şi de azi.

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Aparent

Aparent, delir consant, cuget stingher, mâine, vibrant?

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Nu mai vreau!

Nu, nu mai vreau să ştiu! La ce bun cunoaşterea de oţel, când tot Universul mă inundă, fără de milă înecându-mă? Nu, nu mai vreau să strig! Doar că îmi zac în suflet vorbele, şi cele spuse şi cele nespuse, … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Precar

Printre nourii ce capătă, contururi arbitrare, încă mai freamătă, paradisuri precare.

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu