Arhive pe categorii: NIMIC

Adagio

  Poți retrăi doar altfel ceea ce ai trăit cândva intens și n-ai înțeles atunci și nu vei mai putea înțelege niciodată decât crâmpeie din ceea ce ai simțit. Ne rămâne doar strigătul ca un ecou inutil.     Anunțuri

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Cinci

Cinci trepte spre o altă devenire mereu în lumina pe care o faci tu să devină așa cum vrei. Cinci trepte spre infern și întuneric statornic și rapace devorator de suflet purtând neputința ca pe un blestem. Doare…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Acum

Sper că nu mi-ai iertat vreodată, că am luat surâsul tău ca pe un reper sacru și unic în drumul meu. E felul în care am decis eu să trăiesc… Metaforic…

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Rugăminte (III)

Împrumută-mi, te rog, puțin din albastrul tău, măcar atât cât să-mi acopere strigătul deșert… Și nici măcar n-am să te rog să vii cum n-am făcut-o niciodată, fiindcă ți-ar fi prea ușor… Și azi!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

…stins…

Ce mai sunt nopțile? Zid crescând- prăvălit peste mine ca să înece strigătul ce nu înceta să se înalțe. Ce mai sunt cântecele? Drum sângerând din suflet cer spart în milioane de cioburi ce întretaie culorile reci. Ce mai sunt … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

…îți pare…

N-am uitat să-ți mângâi liniștea, așa, fără cuvinte oarbe, destinate unui prezent, anost si tainic. N-am uitat sa cânt albastru într-o noapte prăvălită peste ochii sufletului la depărtare de un vis de lumea ta. N-am uitat să-ți mângâi ritmurile care … Continuă lectura

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Drumuri albe

Am pornit mereu pe drumuri cu urme de plecare rămânând cu privirea agățată de un semn de întrebare. Eu nu știu să plec tu nu vrei să rămâi… Tăcem!

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu