Arhive lunare: octombrie 2012

Am obosit (?)

Publicat pe octombrie 30, 2012 de Ciprian Bojan

Au fost prea multe versuri albe, despre gânduri negre, simplă trudă îndărătnică a spiritului meu atât de precar ancorat în realitate. Sunt tot o rană, de parcă sângerările cresc odată cu timpul. Am obosit să mă rostesc, n-am obosit să … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Publicat pe octombrie 29, 2012 de Ciprian Bojan

Inițial publicat pe Pseudolirice:
Ai venit iar, toamnă, cu miresme dulci-amare, de fructe coapte și de frunze moarte. Ai venit iar, toamnă, trecându-ți norii cenușii peste priviri flămânde să vadă albastre unde. Ai venit iar, toamnă, îmbrăcată-n culorile tale,…

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

La marginea…

Publicat pe octombrie 28, 2012 de Ciprian Bojan

La marginea nopții ascunse îți descânt transformându-ți timpul în vis, dar dacă nu vezi toate astea, sau de nu crezi în mine voi continua fiindcă, eu nu știu și nu vreau altceva! Tu, unic vis!

Publicat în NIMIC | 6 comentarii

Noapte bună!

Publicat pe octombrie 26, 2012 de Ciprian Bojan

Uneori, când cerurile-s mute, te-aș înveli în galben asfințit, să te strecori prin vise așternute, de sufletu-mi de tine împodobit. Trăiesc adesea clipele umbrite de cercuri reci și semne erodate, dar te așez printre trăiri venite din lumi cu dor … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Spre tine (!)

Publicat pe octombrie 25, 2012 de Ciprian Bojan

Drumul până la tine, pare presărat cu nori, zvârcoliri și suspine, și printre răni mă cobori. Drumul până la tine, nu-i măsurat în distanțe, dar e brodat cu gânduri senine și c-un ocean, plin de speranțe. Mai râzi, poate la … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Dans

Publicat pe octombrie 23, 2012 de Ciprian Bojan

Un dans isteric și turbat al sufletului îndeamnă rostirile să prindă glas precum din țâșnește din răni un sânge, saturat cu amarul lacrimilor necăzute și cu nebunia sălășluind în zvârcolirile goale dar arzânde. Seninul poate deveni armă sau scut, dar … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Cât mai contează?

Publicat pe octombrie 22, 2012 de Ciprian Bojan

Azi, dacă-ți șterg visul, cu noaptea nătângă, poate va adormi, Raiul în noi sau se va săvârși un sens cel puțin straniu. Dovezi, că urcușul va fi încununat cu Soare nu am! Doar visul ce mă poartă pot să ți-l … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 3 comentarii

Pași albaștri

Publicat pe octombrie 21, 2012 de Ciprian Bojan

Colind, verzi urme, pe calde căi, nebune de strângeri de durere de cântec de tăcere. Îți sorb tăcerile, deși privirea ta, e singurul crâmpei de lume spre care, zboru-mi (întortocheat) se încăpățânează să se îndrepte. Mai caută-mi amurguri în tihna … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

GOL!

Publicat pe octombrie 19, 2012 de Ciprian Bojan

Sunt gol de mine și de-a ști să vreau altceva decât razele tale, crescând spre timpul mereu nepotrivit din cauze absurde dar iminente și mute despre un mâine firesc. Sunt gol de a ști să tac, în altă limbă decât … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Urcușuri

Publicat pe octombrie 17, 2012 de Ciprian Bojan

Te-ai încins cu zid destul cât să sfărâme un suflet gol de propria-i nimicnicie dar plin de tine. Urcușuri spre alte lumi te vor aduce, în seri nevrotice, spre meleaguri pe care nu știi sau nu vrei să le colinzi, … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Aberații

Publicat pe octombrie 16, 2012 de Ciprian Bojan

Contrar tuturor aparențelor și prezențelor, sau absențelor. s-au înmulțit, numărul incantațiilor, perorațiilor, aberaților cu și despre tine, au devenit revoltător, îngrijorător, înfricoșător. de multe! peste 500 (cinci sute)!!! Ce mă va opri? Tu, sau Dumnezeu… 😐

Publicat în NIMIC, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

De dor și dor

Publicat pe octombrie 14, 2012 de Ciprian Bojan

De dor, dacă ar fi să-ți spun TOT, aș risca să destram un sens eretic, pe buze de seară nevrotică. De rostiri, mi-aș cerne vers cu vers spre piedestalul ce te înalță din zâmbet plin. De mâine, ard făclie murmurul … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 1 comentariu

Retuș de vis

Publicat pe octombrie 11, 2012 de Ciprian Bojan

Ți-am răsucit un nor, pe semnul serii adormite, și-n murmure ce dor, iți cern zbateri nemărginite. Ti-am sfredelit un gând, pe portativul fara sens, din mers te-aud râzând spre un abis arzând intens. Ți-am împletit un vis, pe-o ramură de … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | 1 comentariu

Semn rotund

Publicat pe octombrie 9, 2012 de Ciprian Bojan

Să te tot port ca pe o pecete. străfunduri de ființă s-au obișnuit prea mult, cu un ”noi” latent, crâmpei de doruri amorțite doar de trecerea spre seară a visului persistent.. O clipă geamănă cu tine m-a străbătut prin deschizătura … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Cu dor

Publicat pe octombrie 8, 2012 de Ciprian Bojan

Dor de-albastru, cer deschis, zâmbet stors spre paradis, ochii-mi poartă stelele și te-aud visurile. Dor de zâmbet înțeles, sub un nor cu glas de mers, înspre nopțile rămase; cântece din zbucium stoarse. Dor de clipe de argint, semne reci care … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

De-aș deveni

Publicat pe octombrie 7, 2012 de Ciprian Bojan

De-aș deveni furtună ți-aș umple mări de lumină să poți zbura destul de departe de tot ce sunt spre ceea ce aș vrea să devin. De-aș deveni țărm, ți-aș chema valul aducător de zâmbet croit din semne astrale să poți … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 5 comentarii

Cu toate…

Publicat pe octombrie 6, 2012 de Ciprian Bojan

Cu toate greșelile ortografice, cu toate, aberațiile stilistice, cu toate distorsiunile morfologice sau sintactice sau literare, cu toate teoriile și prezumțiile de vinovăție ale unor construcții uneori, (recunosc spășit, iată!) stranii ale abstractului, adevărul rămâne unul singur și chiar dacă … Continuă lectura →

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Știai?

Publicat pe octombrie 4, 2012 de Ciprian Bojan

Printre semnele de punctuație, s-au strecurat prea multe nonsensuri, fapt pentru care orice a devenit posibil, în sens spațio-temporal, indiferent de galaxie, mai puțin în sens nepoetic. Să-ți spun sau știi și tu deja? 🙂

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Banal

Publicat pe octombrie 2, 2012 de Ciprian Bojan

Nu știu câte erori pot săsășlui în uneori banalul ”te iubesc” dar știu că aș vrea să le pot elimina total, astfel încât, ”te iubesc” să poată deveni atât de sacru, încât rostirea lui să poată coborî dincolo de orice … Continuă lectura →

Publicat în Viaţa pur şi simplu | 4 comentarii