Arhive pe autori: Ciprian Bojan

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară

Descriere

Sunt gânduri care ard de aceea trebuie rostite măcar uneori să nu devină reazem neputinței. Sunt imagini vii nu doar năluci diforme, și totuși dacă le-ai fi văzut nimic n-ar fi schimbat ziua de azi. Sunt șoapte care zac nestinse … Continuă lectura

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Refren II

Am hotărât să-mi unesc singurătatea cu mine însumi, știu că n-ai nimic împotrivă știi că și dacă ai avea, ar fi tot una. Flacără.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Adagio

  Poți retrăi doar altfel ceea ce ai trăit cândva intens și n-ai înțeles atunci și nu vei mai putea înțelege niciodată decât crâmpeie din ceea ce ai simțit. Ne rămâne doar strigătul ca un ecou inutil.    

Publicat în NIMIC | Lasă un comentariu

Concret

De ce-ți sunt ochii umezi de străluciri albastre? Eu nu mai sunt acolo, să-ți caut flori prin glastre. De ce taci fără noimă, când totul are sens?! Plecat-am spre tărâmul nimicului imens. De ce-ți ascunzi privirea, prin conuri reci de … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Destăinuire

Azi, era să uit să mă gândesc la tine, așa încât, ecoul gândului de ieri m-a certat atât de tare. încât mâine nu mă voi putea gândi la altceva. Plecări iminente

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Uitare?

Ai uitat, e atât de bine că uiți fiindcă amintirea poate să dea fiori. Uită, să poți râde prezentului, senină, fără înfiorări să mai poți uita și mâine, și să mai râzi și atunci! Lasă amintirile să năpădească suflete oarbe … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cartea

Închide cartea, sunt semne de rouă pe pajiștea nouă și vântul se pierde pe-o ramură verde Închide cartea, furi zâmbete calde pe cer să se scalde zvâcniri împletite în doruri rostite Închide cartea, ai zile albastre și florile-n glastre, minuni … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii