Arhive lunare: octombrie 2010

Ţărm părăsit

Publicat pe octombrie 31, 2010 de Ciprian Bojan

Dacă aş uita vreodată să rostesc, acel „te iubesc”, poate m-ai ierta. Dacă n-aş auzi vreodată chemarea ta, poate, m-ai ierta. Dar dacă voi spune vreodată, că te pot cuprinde cu visele mele, că e de-ajuns tot ceea ce am … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Nu ştiu…

Publicat pe octombrie 29, 2010 de Ciprian Bojan

Nu ştiu care e calea spre sufletul tău, dar ştiu că sufletul meu, îţi aparţine. Nu vreau să privesc înspre stele, căci a privi spre tine e mai firesc, deşi, poate nu mi se cuvine să-ţi caut privirea. Nu pot … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Locul tău

Publicat pe octombrie 28, 2010 de Ciprian Bojan

Locul tău, e printre cuvinte nerostite, fiindcă tot ceea ce s-a spus despre tine sunt vorbe goale, seci şi indiferente. Locul tău este printre acordurile unui cântec neauzit încă, fiindcă tot ce s-a auzit despre tine, sunt doar acorduri nereuşite, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Fiindcă

Publicat pe octombrie 26, 2010 de Ciprian Bojan

Sunt doar un gând ce răsare stingher printre lucrurile care contează cu adevărat. Sunt doar un abis aşezat printre piscuri imposibil de atins vreodată. Sunt mărginire, doar un cântec învechit, ale căror ritmuri s-au pierdut, în dimineţi ceţoase. Fiindcă am … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Rugăciune

Publicat pe octombrie 24, 2010 de Ciprian Bojan

Doamne, iată cad în genunchi, în faţa puterii Tale, fiindcă am ajuns un netrebnic şi îndrăznesc să stau în faţa Ta! Doamne, ajută-i pe cei care Te invocă, iartă-i pe cei care-Ţi greşesc, luminează-i pe cei care au nevoie să-şi … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Bizar

Publicat pe octombrie 23, 2010 de Ciprian Bojan

Simt, cum tot ceea ce am clădit, devine pulbere, într-o clipă. Stau înmărmurit şi doar privesc, aş striga, dar nu pot, aş lupta, dar nu ştiu cum, deci nu-mi rămân decât lacrimile care vin fără încetare, fiindcă nu mi le … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Abis

Publicat pe octombrie 22, 2010 de Ciprian Bojan

Dac-aş putea să mă transform, să devin cenuşă în bătaia vântului, aş deveni mai pur decât am fost vreodată. N-aş mai fi umbră n-aş mai fi carne aş fi doar o amintire un accident nefericit al sorţii un simplu nume, … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Printre clipe

Publicat pe octombrie 21, 2010 de Ciprian Bojan

Printre clipe, încerc să-mi găsesc locul, dar neliniştea mă alungă mereu, spre lumea ta. Iartă-mă, fiindcă sunt slab şi nu mă pot opune, chiar dacă n-am nici un drept să privesc spre tine! Sunt poate, doar un abis, pe care … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Acasă

Publicat pe octombrie 20, 2010 de Ciprian Bojan

Acolo, e locul unde nimic nu pare imposibil, iar Universul capătă dimensiuni neglijabile. E locul în care, există căldură, de unde porneşte speranţa şi la care revenim atât de des, chiar când suntem departe căci gândul, ne zboară, implacabil, la … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | Lasă un comentariu

Lumea ta, lumea mea

Publicat pe octombrie 17, 2010 de Ciprian Bojan

Fiecare cuvânt nerostit e un strigăt, care se sparge înlăuntrul meu, mereu şi mereu, de fiecare dată, atât de dureros… Fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus, nu-i decât o adiere care aş vrea să nu te oprească, ci să … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

În seara asta

Publicat pe octombrie 15, 2010 de Ciprian Bojan

În seara asta-ţi sunt aproape, căci numai tu eşti adevărul ce-mi şade mereu printre pleoape şi îmi eşti viaţa şi mi-eşti dorul… În seara asta eşti departe, prin lumea căreia-i dai viaţă şi printre vise nedeşarte, ce te trezesc de … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Zidul

Publicat pe octombrie 15, 2010 de Ciprian Bojan

În drumurile mele imaginare, la un moment dat, am întâlnit în calea mea un zid. La o primă vedere, părea un zid ca oricare altul, că era din piatră sau cărămidă, nu ştiu fiindcă nu l-am atins niciodată. Ceea ce … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu | Etichetat , | 2 comentarii

Doar tu

Publicat pe octombrie 13, 2010 de Ciprian Bojan

Dacă ar fi prima oară cănd aş afla de existenţa ta, aş rămâne să contemplu, căci mi-ai părea un vis nepământean. Dar tu, eşti mai mult decât am visat eu vreodată fiindcă visele mele, nu te pot cuprinde, pe de-antregul, … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Beţia cuvintelor

Publicat pe octombrie 10, 2010 de Ciprian Bojan

Sensul gândului care mă poartă spre tine, îşi are izvorul, în ceea ce eu, definnesc a fi însăşi viaţa. E mai puternică decât mine, dorinţa de a-ţi zugrăvi, mereu şi mereu, acelaşi gând, în atâtea mii de culori. Cuvinte, mult … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Gând flămând

Publicat pe octombrie 9, 2010 de Ciprian Bojan

Dacă ar fi doar un joc, poate aş putea surâde, unui gând flămând. Dar viaţa nu se trăieşte cu „dacă” şi te găsesc mereu, transfigurată-n tot ce mă-nconjoară, fiind mereu răspunsul chiar la întrebările, pe care nu le-am rostit încă… … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | Lasă un comentariu

Căutare

Publicat pe octombrie 8, 2010 de Ciprian Bojan

Printre clipe, se naşte mereu neliniştea, neprevăzutul, încercăm mereu să căutăm răspunsul. Cartea e deschisă paginile aşteaptă cuminţi, privirile-s flămânde, noi căutăm absolutul? Dacă aş exista doar pentru căutarea absolutului, m-aş lepăda de mine, de tine şi de imposibilul noi … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie | 2 comentarii

Iraţional

Publicat pe octombrie 5, 2010 de Ciprian Bojan

Chiar şi un suflet sfârtecat, îşi va cere dreptul la „mâine”, indiferent dacă o face în tăcere sau strigând. Să nu crezi doar cuvintele mele, căci nu sunt decât partea vizibilă a gândului care mă poartă înspre tine, implacabil, fără … Continuă lectura →

Publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu | 2 comentarii