Nu ştiu…

Nu ştiu care e calea
spre sufletul tău,
dar ştiu că sufletul meu,
îţi aparţine.
Nu vreau să privesc înspre stele,
căci a privi spre tine e mai firesc,
deşi, poate nu mi se cuvine
să-ţi caut privirea.
Nu pot să nu mă gândesc,
mereu la ceea ce eşti tu,
acea fiinţă,
pe care nimeni nu cred că te va putea
descrie în totalitate,
fiindcă tu eşti
şi vei rămâne mereu,
mesagera nemărginirii,
şi ceea ce poţi fi şi reprezenta
doar tu!