Fiecare cuvânt nerostit
e un strigăt,
care se sparge
înlăuntrul meu,
mereu şi mereu,
de fiecare dată,
atât de dureros…
Fiecare cuvânt
pe care ţi l-am spus,
nu-i decât o adiere
care aş vrea
să nu te oprească,
ci să te înalţe,
mai mult,
decât vei îndrăzni tu vreodată
să speri.
Rămâi doar tu,
cu lumea ta vie,
cu gâdurile tale,
pe care am ajuns să le iubesc,
chiar dacă nu le voi cunoaşte niciodată
Căci lumea mea
a dispărut
nemaifiindu-mi prietenă
de când tu
mă luminezi.
Pseudolirice 