Cerul

Știi?
Aș putea râde
către cerul dintre noi
în speranța că mâine
îl voi sorbi
inspirând
un ecou venit dinspre tine.

Dar nu pot râde,
pentru că mi-e teamă
de puterea cerului
de a absorbi gândul,
ce ți-l împletesc clipă de clipă
astfel încât,
să uit
de unde și de ce
mi-a răsărit
acest gând.

Așadar, prefer
să mă prefac
că între noi
nu e nimic;
nici măcar cerul!

Cer

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s