N-ai rămas
nici măcar tu
să zâmbești amar
spre încercările mele
de a împleti
semne de viață
și doruri
neostoite
în care să mă afund
cu toată ființa
ca și cum asta
m-ar putea izbăvi
de mine însămi.
Și totuși
e prea târziu
să nu fii AICI…
Și-i noapte.
Pseudolirice 
I-ai spus mereu cam aceleaşi cuvinte, semnele tale le poartă, pentru unele doruri îţi trebuie o armură de curaj, nu ştiu dacă e prea târziu sau e în devenire.
Mereu prea… târziu sau devreme…
Cea de sus sunt eu, în caz că te întrebi. Nu Delia, fireşte.
🙂
Extraordinar cum seamana toate.si toate.s la fel..