Post Scriptum (II)

Sunt un om singur, ridicol de singur

Fac și desfac, cânt și descânt

Visuri ce cu mine vor muri, în mod sigur

Și-s doar umbră, adiere de vânt

Sunt suflet ce arde trăirile vii

Un strigăt ce-n zare se pierde mereu

Aproape de drumuri și doruri pustii

Dar nu te-amăgi, rămân același ”eu”,

Fără contur…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s