Refuz!

Refuz,
visurile care mă inundă
continuu,
obsesiv;
chiar ele dacă îmi aparțin
nu sunt decât
zămisliri oarbe și egoiste
a ceea ce
nu voi merita NICIODATĂ.

Refuz,
să mă învelesc,
în sărutul nopților,
căci noaptea a devenit răstimp
de zbucium zadarnic
geamăn cu nebunia.

Refuz,
să mă scald în lumina zilelor,
căci zilele îmi sunt
scurgeri oarbe
spre același nicăieri,
pe care, oricum,
nu-l voi atinge vreodată.

Dar, mai ales,
mă refuz pe mine,
fiindcă doar pe tine
am știut a învăța
să te port…

Dureros…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Refuz!

  1. Camelia zice:

    Particularitate hotărâtoare, refuzul ăsta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s