Fereastra

Zidul stătea să se prăbuşască. Mai erau ici şi colo cărămizi ce se ţineau cu încăpăţânare unele de altele, nelăsând astfel edificiul să se surpe… Fundaţia avea fisuri serioase, părea că solul în care a fost construită nu era foarte bun

Era frig, vântul lovea cu putere, iar printre cărămizi îşi făceau loc tot felul de vietăţi, alungate de frig şi de iarnă… Nu aveau cum să rămână acolo… Era un adăpost temporar.

În mijloc se afla o fereastră, era deschisă. Dinăuntru se auzea un cântec. Trecătorii îl ascultau, fără să privească înauntru şi plecau mai departe fredonându-l. Pe semne, cântecul acela era cunoscut, sau era uşor de învăţat.

Şi uite-aşa nimeni n-a aflat cine era înăuntru, deşi cântecul acela era o chemare…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de proză, Viaţa pur şi simplu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Fereastra

  1. Lumy zice:

    dar asta nu e o poza de la incendiul prin care tocmai a trecut casa ta?..

  2. Camelia zice:

    Şi oamenii care plecau mai departe, fredonând, purtau de-acum în ei amintirea sufletului ferestrei din trupul zidului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s