Filă de Jurnal

Azi mi s-a mai rupt o bucată de suflet. De fapt, nici nu mai știu, era ruptă deja dinainte și abia acum s-a decis să se desprindă, sau nici n-a existat, fiindcă nu mai am suflet și tânjesc mereu după o bucată, măcar o bucată de suflet, care să mă facă să redevin întreg!

Tăceam și tocmai din tăcere se naște nonsensul, un lucru neumplut cu adevăruri sau cu efemerități, ci o permanență a unui spirit ce vrea să vrea și din dorința lui de a vrea, NICIODATĂ nu va găsi răspunsul.

Un gol, asta simțeam colindându-mă aproape obsesiv-opresiv. Mă biciuam singur cu propria-mi conștiință, știind sigur că tot eu voi pierde. Țâșneau strigăte înecate. Luminile sau stins. Pașii ți se îndepărtează.

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de proză. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Filă de Jurnal

  1. Lumy zice:

    Multa, multa tristete, imi pare rau pentru pierderea ta.

  2. Camelia zice:

    În timpul ce le-a fost dat acelor paşi, acum urmă dezrădăcind, au stăpânit taina cuvintelor citind în semne sau încercând fără să le sfârşească, pentru că poate au simţit că unele erau greu de presupus, nevorbite, nearătate, nedespicate…poate că şi cel de dindărătul lor a căutat în ele iluzii în întruchiparea cărora a crezut; apoi a simţit că din spusul acelor paşi parcă ar fi pierit toate literele, sfârşite în mersul căutat, trăit o vreme, apoi plecat din nespus.
    Adevărul trebuie să îl afli în acel îndărăt şi într-acel după al înfăptuirilor, totul având un semnificant, doar teme-te de cel părelnic.
    O cale de întoarcere ţi s-ar părea cu neputinţă or’ ireală? Ai dorinţe tăinuite; nu le înceta să vină.

    • Ciprian Bojan zice:

      Întoarcere? Nu, Camelia! De la ceea ce n-a existat niciodată nu poate exista întoarcere. Sau, poate, totuși e o întoarcere spre acel mereu niciodată care DOARE!

  3. Camelia zice:

    PS
    Stăruim noi, sufletele-aproape, să nu îţi duci gândul într-un preadeparte nicicând şi să ţi-l întorci înspre un cândva.

  4. Camelia zice:

    Spune-i atunci „neîncă”, acelei dorinţe tăinuite a ta care îşi va găsi înţelesul într-un cândva, atunci când neînţelesurile vor fi pline de înţeles…rămâi flâmând de ea…şi însetat de tine. Spune-i-te.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s