A nu spune, cred,
e o vină mai mare,
decât aceea de a spune
iar cineva
să se îndoiască
de ceea ce spunem noi…
A te preface că nu înțelegi,
e o vină mai mare
decât aceea
de a face pe alții să sufere
spunând ceea ce gândim,
când ne transmit ceva,
pe care ar trebui să-l înțelegem.
A spune cuiva,
ce e greșit
și ce nu e greșit,
fără a ști
ceea ce acel OM poate și știe să facă,
e o vină mai mare,
decât aceea
a minciunii…
Sufletelor târzii,
treziți-vă,
fiindcă eu
nu m-am ferecat
de frica voastră
ci doar
îmi caut drumul
și, fiți pe pace,
finalul va sosi oricum,
pentru fiecare…
😐
Pseudolirice 
A fi intr-o permanenta cautare… inseamna sa traiesti!
Nu lasa bolovanii sa-ti intrerupa drumul. E al tau si numai tu ii vei cunoaste greutatile si bucuriile. Si sensul.
Pilduitoare poezia ta. Mi-a placut. Mult.
Simțeam nevoia s-o spun… Și mă bucur că n-am vorbit singur, că cineva a prins sensul scriiturii! 🙂
Imi place, mai ales ca vorbesti adevaruri 🙂
Da, da ”A nu spune, cred, e o vină mai mare…” cum spunea un clasic, dar am uitat ce clasic… i-am uitat numele… 😉 😆