Sensuri

Sensuri clare
pătrundeau prin perdeaua,
ce dădea senzaţia
de opacitate.
Se roteau şoaptele în spirală,
devenind sens obligatoriu
spre ceasul
care producea palpitaţii.
Era seară.
Dintre liniile unui contur discret,
începeau mişcările,
unui dans furibund,
început cu ochii închişi
şi sfârşit cu transpiraţia rece,
a unui mâine
tot mai îndepărtat.
Respiraţie.
Totul devenea străin şi inutil,
formele deveneau fluide
amestecându-se între ele,
devenind un tumult dureros.
Negură şi linişte…
Epilog nemilos,
miresme de lacrimă,
din lumea roz
spre nicăieri…
Mai ştii acum,
acele răspunsuri,
ce deveneau certitudini,
dinspre care îmi aruncai
răsuflări de gheaţă?