Sentinţă şi rug

Printre cuvintele cântate,
parcă mai era loc de un amurg,
presărat printre sensurile,
ce se dădeau de-a dura,
la marginea universurilor,
ce se priveau încruntat,
de parc-ar fi urmat
explozia.

Dar mi-ai coborât
acel mâine imposibil,
într-un nicicând neforţat,
de jocul furibund,
al clipelor nebune.

Zăceau neadormite,
spaimele prefăcute-n lacrimi.

Fulgerul s-a dovedit,
imaginea zămislită de gândul,
ce refuza strigătul.

Printre ruine
totul s-a aşezat
precum fusese scris,
poate nuanţele
deveniseră mai incolore.

Zidurile par infinite,
nopţile devin refugiu în sine,
liniştea e o armă dureroasă,
tabloul zilnic o pată stridentă!
Întrebări scrise spre a fi uitare!

Refren,
sentinţă şi rug!