Căutări

Pulsând,
îmi caut mersul,
destin ce parcă,
n-a ştiut să zburde.
Mă frâng!
Îmi cresc clipe,
printre răni,
opresc strigăte,
printre aripi,
reclădesc ore,
ce dor,
redevin umbră,
ascunse rostiri,
pe drumul ce duce,
mereu spre abis.
Rotiri
ale cugetului,
căutând febril,
acel „ceva”,
care să devină
forţa motrice.
Tresar,
dureros zbucium,
îmi caut părţile
ce zac împrăştiate,
printre freamăte,
ce par stinse.
Cercuri de foc,
îmi brăzdează privirea,
parcă sunt o rană,
neştiută,
rest de materie,
care se plimbă haotic,
printr-un Univers,
din ce în ce mai străin.
Destin neclădit.
Peste faţa lumii,
îmi răsar semnele de întrebare,
pe care le ţin,
pentru acel mâine,
ce devine, parcă,
de neatins.
Sunt mers în gol,
plutire,
mă lepăd de mine,
fiindu-mi, parcă, gând străin,
adulmec şi stau de veghe.
Sunt orb?
Devenire şi timp.
Mai curgi prin mine…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie, Viaţa pur şi simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Căutări

  1. Camelia zice:

    Fii orb! Dragostea adevărată orbii o pot vedea; cei ce nu a pot vorbi o aud… O auzi cum îţi curge prin vene…pe ea…

Lasă un comentariu