Respiraţie

Mai avem timp de o respiraţie,
printre cuvintele presărate,
cu atâtea sensuri stinghere,
devenite, parcă,
forme de relief,
ce răsar din gânduri
risipite hoinar,
din lipsa unei destinaţii prescrise.
Acolo,
printre şoapte,
stă plângând un înger,
asfixiat din pricina,
unor înlănţuiri eretice,
aruncate pe aripile sale,
ce vor libertate de mişcare.
Nici măcar o frază,
nici măcar un cuvânt,
nici măcar un sunet
nu are menirea
să devină părţi,
ale unui întreg,
care ar trebui
să însemne ceva.
Doar şoapte stinghere,
idei risipite în neant,
strigăte neauzite,
visuri ucise,
spirite zdrobite
de propria lor povară.
Mai avem timp
de o respiraţie?