Îngeri tăcuţi

Printre fragede vise,
locuiesc îngerii,
ce caută-n noi tăcuţi,
ecouri.
Fugim,
auzim doar strigătul,
pe care-l înălţăm,
de parc-ar fi singura
taină a vieţii.
Noapte,
sosite zvârcoliri,
ale spiritului încătuşat,
ieşiri din ziduri,
ce stau nemişcate,
în calea unor gânduri,
rostiri albastre,
printre şopate.
Fulgere stinse,
căzute în abisuri
şi în tăceri de gheaţă.
Mai ştii ce sens
avea începutul?
Timp nebun.
Întoarcere-n delir.