Așterne-mă veșted în abisuri ce plâng,
cu glasul ce nu va răzbi hotare nicicând
Și nopți să mă-nghită rece, flămând,
Să-mi pară că mâine nu e curând
Descântă-mă negru în margini de nor,
purtat aiurea-ntr-un timp roditor,
ecou de tăcere și neiertător
nu vreau să mă porți spre încă un dor!
Pseudolirice 