Paşi spre furtună

Începuturi,
mereu îmbrățişate cu sfârşitul,
timp de uitare şi trup.

Paşi spre furtună.

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în NIMIC și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Paşi spre furtună

  1. Camelia zice:

    Pierderea urmelor în uitarea a tot ceea ce a fost împletindu-se cu neputinţa spusului în desluşire a ceea ce sunt şi mai ales a ceea ce vor fi înspre mers în timp, în suflet zbatere ce nu poate fi trăită, dar care trebuie îndurată…un ceva ce îşi urmează cursul? Timp făr’ de segmente în prezent, trecut sau viitor ca un început ce are în el deja sfârşitul? Ori ca un timp mai degrabă suspendat? Nu îi pieri în fatalitate…va avea cândva un sens; în numele lui, tu şi el veţi fi împletiţi.

Lasă un comentariu