La margine de verde crud,
colindam noapte,
printre şoapte,
tot mai aproape.
Scriam în eter,
de dor de albastru,
gănd măiastru,
zăcându-ţi sihastru.
Cu inimă zdrobită,
răsăream lună nouă,
zbor de rouă,
de lacrimi mă plouă.
Ceruri pustii,
semne în gânduri,
freamăt printre rânduri,
visele cârduri.
Căutări fără drum,
tăcere nebună,
geamănă Lună,
timp de furtună.
Respir…
DE CE???
Pseudolirice 