Pustiul gând mă aleargă,
amare îmi devin nopție,
devin furtună
la fiece cuvânt…
Doar mormântul
știe să aștepte răbdător
și între cuiburi zidite din slove
țâșnesc încă șoapte
nedeslușite!
Mai cad,
peste file nescrise,
se-adună norii
și tac!
Tresăriri dureroase
îmi brăzdează sufletul.
Se simte un tremur…
Pseudolirice 
Tremur de frunză smulsă şi târâtă de vânt; acel se simte ca într-un cerc de fier; însingurat ca într-o proprie alveolă; coşmar treaz şi spectru. Scrutezi însă, îmi pare, nişte zări.
Le scrutez, în dorința de a nu le mai vedea!