Adorm,
pe aripa nopții,
reci fiori
îmi brăzdează cugetul.
Aud,
doar bătăile ceasornicului,
care nu știe
să vestească nimic concret.
Alerg,
doar în vis,
să mai culeg taine,
ce se prefac
în pulbere ce se pierde-n vânt.
Nu mi-a rămas să dau,
nici o ofrandă?