Căderi meteorice,
peste arderi mocnite,
ascult sunetele
ce trebuia să vestească liniștea.
Colind încă
pantele dureroase
de pe care cad
invariabil.
Mai scrutez orizontul
doar pentru a-l certa
că mi se înfățișează!
Unde sunt vestitorii tihnei?
Strigătul și durerea
zac gemene-n mine
și nici măcar ploaia
nu le poate acoperi!
Pseudolirice 
Vorbeşti de orizonturi; e bine…pentru că uneori simţim că suntem închişi în spaţii ermetice, părând doar deschise sau că acele orizonturi ale unora nu sunt altceva decât nişte pustiuri.