Ofrande,
trecutelor dimineți,
le dau zvârcolirile mele
strigăte mute
și lacrimi seci…
Nici liniștea
nu mai știe drumul.
Epilog latent…
Ofrande,
trecutelor dimineți,
le dau zvârcolirile mele
strigăte mute
și lacrimi seci…
Nici liniștea
nu mai știe drumul.
Epilog latent…
Liniştea ar trebui să se zbată, să rupă lanţurile apatiei şi să strige, nu să îşi sfârşească dorinţa fără să spună nimic, stând pe marginea drumului.