Latent

Ofrande,
trecutelor dimineți,
le dau zvârcolirile mele
strigăte mute
și lacrimi seci…

Nici liniștea
nu mai știe drumul.

Epilog latent…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în NIMIC. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Latent

  1. Camelia zice:

    Liniştea ar trebui să se zbată, să rupă lanţurile apatiei şi să strige, nu să îşi sfârşească dorinţa fără să spună nimic, stând pe marginea drumului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s