Păstrează-mi suflul într-un alt decor,
să ştiu că totul piere
că totu-i muritor
şi fără mângâiere
doar cu amară fiere
să-mi scrie peste dor
şi să mă uit cum piere
un vis nemuritor.
Orb de-aş fi fost
n-aş fi înălţat iar glasul
spre trăiri scumpe, fără rost
şi mi-aş fi curmat pasul
de visuri să mă fi pus la adăpost.
Crâmpei de lume
cât de veşted eşti
şi câte clipe prea nebune
ţi-e dat să le trăieşti?
Cădere-n derizoriu
destin provizoriu…
Pseudolirice 
Destul de mult pt categoria NIMIC.
Felicitări pentru gândurile transpuse în cuvinte. Au sens, să știi…
Să nu te superi dacă-ți spun că nu ești prima persoană căreia îi refuz felicitările, pe motiv că scriu doar ceea ce simt… Deci nu vreau laude…
🙂
Nu mă supăr. N-am venit aici să laud, ci să trăiesc emoția așa cum se cuvine.
Dacă mi-a scăpat un cuvânt nepotrivit, scuze 🙂
Nu e nepotrivit, doar că vezi, uneori sentimentele trec, cuvintele de asemenea… Eu vreau să le înalț pe un soi de piedestal, ca să nu le uit… Iar pentru asta nu știu dacă merit felicitări… zic… 🙂
Ganduri transpuse intr-un mod armonios. Chiar daca o doza de tristete amestecata cu ceva pesimism si „pahar plin ce da pe dinafara” razbate printre randuri. Dar daca asta – i realiatea …
„azi” suntem fericiti si avem impresia ca toata lumea e a noastra….”maine” ne poate „lovi” nefericirea care ne parjoleste aripile…ne spulbera visele…
adeseori, viata pare o iluzie…
Adevărat! 😐