Noi tresăriri seminomade,
mă arcuiseră pe cuget,
murind, îți înălțam arcade
și fremătam sorbind un tunet.
Mă prăvăleam spre piedestaluri,
și-mi rechemam adânci abisuri,
firescul mi-l scăldam în valuri,
și m-ascundeam de paradisuri.
Spre ținta Soarelui Răsare,
trăgeam săgeată otrăvită,
dar sfârteca din mine-o zare,
care credeam că-i adormită
Mai cânt, în umbre solitare,
te caut fără de odihnă,
cu tresăriri iscoditoare
devin un nor fără de tihnă.
Spre tine!
Pseudolirice 