Evoluții

Distanțe,
norme de adevăr
și normalitate,
suflete tremurând
de după ziduri
care închid
teama de epiloguri,
semănând a răni.

Nu ma e loc,
decât pentru adieri
târzii,
febrile
și fugare,
osteniri ale cugetului,
spre surâsul banal
al unui etern ”poate”.

Mereu în derivă.