Demult…

N-a căzut pentru noi ploaia de stele
și nici abisuri n-am cutreierat
în visuri și aievea eu te-am tot chemat
tu numai frunzăreai prin versurile mele

Și ți-am murit tăcând în aparență, rece
și dorurile mi le-am pus printre dureri
îmi scald singurătatea cea de azi și ieri
în amintirea care nu mai vrea să plece…

Și VREI!

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s