Și-i toamnă, pe gândul meu nins
și mi-am ascuns durerea- ntr- o năframă,
iar arzi în mine ca un foc nestins,
dar taci adânc și este iarăși toamnă…
Mă poartă zbuciumul spre alte zări,
dorul de tine nu vrea să adoarmă
și crești în mine mii de întrebări,
tu ești departe și e iarăși toamnă…
Și te petrec cu cugetul nebun
sorbindu-ți pașii ce se pierd în goană
și iar îți las un testament antum,
primește-l, până mai e toamnă…
Pseudolirice 