Optică

Cern un cântec derizoriu,
adun un zâmbet notoriu
și îți șoptesc iluzoriu.

Mă îmbăt cu lună nouă,
scald o liniște în rouă
și ascult versul cum plouă.

Adulmec un vis senin,
ți-l port pe țărm străin
și sădesc un zâmbet plin.

Chem iar zările albastre,
să alunge vremi sihastre,
de pe cugetele noastre.

Îmi rămâne-un colț de vis,
fărâmă de Paradis,
gând bătrân rămas nescris…

Fremătând…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Optică

  1. convietuire zice:

    „gând bătrân rămas nescris…” – ce imagine frumoasa ai conturat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s