Cântec fără rost

Oare,
sunt destul de departe de tine,
încât să nu-ți fiu stavilă-n cale?
Oare,
ești destul de aproape de mine,
încât să pot auzi șoaptele tale?

Până mai ieri
dintr-un vis te-mpleteam,
și strângeam adieri
tremurând te visam

Știu,
de semne străine te-ai lepădat,
ca de un cer înnourat.
Știu,
despre timp ai visat
ca despre-un zbor minunat.

În visuri ce dor,
freamăt în gând, atâta mai pot,
și te rog, drag odor,
ia-mi sufletul cu lacrimi cu tot!

Acum,
versuri de sticlă mai curg sângerând,
din sufletu-mi gol, arcuit în dorințe.
Acum,
doar un cuget îl cern fremătând,
printre tăceri și-n vechi suferințe.

Respiri autentic un aer mai bun,
de strigătu-mi veșted sper că ai adăpost,
în urmă rămâne un scrâșnet nebun,
ecoul pierdut de cânt fără rost…

 

Mereu…

Sky

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cântec fără rost

  1. Liviu Stefan zice:

    Orice are un rost.. frumos 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s