Imperiul alb

Întinderi,
par nesfârșite
și cerul pare geamăn
cu întinderile…
Privirea aleargă
îmbrățișând
obeliscuri încremenite,
în jocul de lumini
și umbre
ce par ireale.
Maiestuos
orizontul se prăvale
spre alte noi întinderi
albe.
Tablou static bicolor,
imperiul alb…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Imperiul alb

  1. Pingback: What a Day! « BLOG D'AGATHA

  2. Camelia zice:

    Este de parcă ai avea în faţa ochilor un trăit de alb, un alb de înfăşcat în privire, de parcă ai vrea să îl tragi în tine, ca şi cum ai simţi cald de iarnă pe dinăuntru; asta e senzaţia pe care o simt, în văz.

    • Ciprian Bojan zice:

      Da, acest alb care pare că ne încremenește loc… Și dintr-o binecuvântare așteptată, s-a transformat în aceste zile,într-un coșmar pentru atâtea suflete… Marele Bărăgan al lui Fănuș Neagu stă încremenit de atâta alb… 😦

  3. Camelia zice:

    Păi, poţi să le întinzi o mână, într-un fel; se fac donaţii…nu am stat vreo clipă pe gânduri, cu ce am fost în stare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s