De vorbă cu îngerii

Odată,
am văzut un înger.
Atunci
am încetat să mai râd.
M-am apropiat
iar îngerul m-a luat de mână
purtându-mă
prin locurile
prin care mai fusesem.
Apoi mi-a spus:
”Nu căuta alte tărâmuri,
aici e tărâmul tău”.
Apoi,
am văzut un alt înger.
Plângea,
își rătăcise sufletul
pe care trebuia să-l vegheze.
I-am spus
să caute printre oameni
și va găsi, cu siguranță,
acel suflet.
Apoi,
am mai văzut un înger,
mi-a spus că mă așteaptă,
mi-a arătat…
Atunci am știut…

Despre Ciprian Bojan

Profesor la ţară
Acest articol a fost publicat în Un soi de poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la De vorbă cu îngerii

  1. dagatha zice:

    trei îngeri…
    mi-e teamă să deslulesc înțelesuri
    pentru că aș tulbura liniștea îngerilor
    ei totuși au apărut… deci există
    🙂

    • Ciprian Bojan zice:

      Aci e vorba de temeri, realități și speranțe. Sunt sentimente ce capătă o personificare, dar, atenție, nu sunt iluzii, așadar, da, există! 🙂

  2. Pingback: A Mid-Winter Evening Tale « BLOG D'AGATHA

  3. Camelia zice:

    Ştii cine sau ce mai capătă o personificare? Nimicul…nimicul este atât de proteic. Atunci când simţi că cevaului îi va lipsi pentru veşnicie altcevaul. Îngerul, da, e o lume a codurilor, dacă ştii să citeşti în semne şi să nu le atingi cu degete de piatră, încremeniri ale sufletului.

Lasă un răspuns către Ciprian Bojan Anulează răspunsul